Anul trecut pe vremea asta, Josip Ilicic era unul dintre cei mai în formă fotbaliști din Europa. Atalanta era echipa la modă, simpatică, fotbalul său plăcea tuturor și destui se gândeau dacă nu cumva ”Dea” poate face surpriza în Serie A. Virusul era doar o chestie din îndepărtata China, pe care nu-l credeam în stare să ne azvârle în brațele depresiei. Citeste mai mult …
Fotbalul acestei perioade ne-a oferit, printre altele, și o neobișnuită senzație că orice se poate întâmpla, că totul e posibil. Condițiile în care se joacă, decorul, viteza în care se succed partidele reprezentau argumente pentru cei care promovau dubiile în loc de certitudini. De exemplu, sâmbătă seară, în pauza meciului dintre Juventus și Atalanta, posibilitatea ca ”Dea” să câștige ”scudetto” înflorise în mintea multora. Citeste mai mult …
Ce plăcere să vezi că în fotbalul de azi, unde banul face și desface, dictează și, câteodată, pictează, mai există și excepții de tip Atalanta! Și ce bine că tocmai Champions League, o competiție ce pare în principal orientată către cei bogați, mai face loc și unui astfel de contra-exemplu. Atalanta de azi e Ajax-ul de ieri, e Monaco de alaltăieri, cel al lui Mbappe, e Malaga din 2013, cea a lui Pellegrini, Joaquin și Isco, e într-un fel echipa tuturor chiar dacă nu rupe audiențele. Căci toți ne dorim să vedem asta, să simțim că mai există loc și pentru fotbalul de altădată. Citeste mai mult …
Toți ceilalți îți spun ce se întîmplă, eu îți spun și de ce se întîmplă
Recomand
Caută-mă!