Am scris în avancronica partidei de la Budapesta că am încredere în Victor Pițurcă fără să știu de ce. Acum, după acest 2-2 scos în ultima secundă, încep să înțeleg de ce. Nu am încredere în antrenorul Victor Pițurcă, am încredere în jucătorul de cazino Victor Pițurcă. Selecționerul nostru se comportă ca un împătimit al jocurilor de noroc, ceea ce de fapt și este. Niciodată nu face ceea ce ar face un jucător normal. Dacă are un as și un popă la prima mînă, îi dă jos și rămîne cu un doi, un 4 și un 6, așteptînd ca destinul să-l ajute și să-i ofere o quintă. Dacă nu-i iese blufează, scoate asul din mînecă, găsește el o soluție. Cer scuze, spre deosebire de selecționer nu sînt un împătimit al jocurilor de noroc, prefer să cîștig banii altfel și să-i cheltui pe altceva, așa că e posibil ca exprimarea mea la acest capitol să fie greoaie.

Dacă îmi explică mie cineva de ce a jucat Bogdan Stancu titular îi rămîn îndatorat. Dacă-mi spune de ce Bogdan Stancu rămîne pe teren pînă la final, iar îi rămîn îndatorat. Pițurcă nu-mi va spune sigur chestia, e micul lui secret, nu-i așa? Îmi spune și mie cineva de ce a jucat Grozav? Îmi spune și mie cineva de ce prima schimbare e Torje? De ce Chipciu nu e în primul ”11”? Cred că nimeni nu știe ce e în mintea selecționerului. Chipciu și Rusescu erau asul și popa de la împărțirea cărților, el a preferat să rămînă cu doiarul și pătrarul. Cînd am scris popa nu m-am referit la Adi Popa, pe el chiar nu-l vedeam în echipă, în ciuda unor păreri ce oscilează între penibil și comic ale finanțatorului proaspăt revenit de la Athos. Muntele Athos, nu personajul lui Dumas.

Introducerea lui Goian nu i-aș reproșa-o. Toată lumea ar fi jucat la fel. Dintr-un considerent mai degrabă sufletesc, nu pragmatic. Goian e un băiat bun, are imagine bună, n-a supărat niciodată pe nimeni, dar faptul că acum joacă unde joacă s-a văzut tare mult. Cum e posibil să sari sub minge la aproape doi metri?

Eu am în continuare încredere în Pițurcă. În ”jucătorul” Pițurcă. Nu știu de ce, nici acum nu știu. M-am obișnuit cu obsesiile sale. Am scăpat de Cociș, am dat de Bogdan Stancu și Grozav. Sper să nu-i mai văd și cu Olanda, deși la Amsterdam tare mă tem că dacă intră și Stancu, și Chipciu, și Rusescu și jucăm în 13, fără să ne vadă arbitrul, tot nu reușim prea multe. Eu am încredere că Pițurcă ne va duce la baraj. Norocul e aliatul lui în aceste preliminarii. Am bătut Turcia cum am bătut, am scos un punct în Ungaria cum l-am scos, mai rămîne să facă turcii egal cu ungurii marți ca să fie totul bine. Aștept ca ”jucătorul” Pițurcă să se transforme și-n antrenorul Pițurcă. Mai am răbdare. Sînt încă tînăr. Nici el nu-i prea bătrîn. Deocamdată se vede barajul. Dincolo de baraj însă nu se pea vede nimic.