Sezonul de Premier League pe care tocmai l-am încheiat a fost pentru Pep Guardiola cel de-al 11-lea din cariera lui de antrenor. Mult sau puțin, nu contează, e chestie de vârstă, iar asta nu se analizează, e beneficiul sau paguba fiecăruia. Din 11 campionate, Guardiola a câștigat 8, câte trei cu Barcelona și Bayern, două cu Manchester City. Și a mai venit de două ori pe locul secund, o dată pe locul trei, la primul lui sezon la City, când acomodarea cu fotbalul englez n-a fost atât de simplă precum cred că și-o imagina. Citeste mai mult …
Din capul locului, chiar dacă titlul vă poate sugera altceva, trebuie să spun că sunt un simpatizant al lui Maurizio Sarri. Printre alții, Guardiola, Klopp, Simeone (da, da, și Cholo, pentru tot ce reprezintă el în fotbal, pentru felul în care știe să-și apere o filozofie care nu e pe placul multora) sunt în topul meu, dar Sarri e imediat după. Și m-am bucurat pentru traseul lui, poate și din ideea că, iată, succesul se poate alătura unui bărbat și după vârsta de 60 de ani. Citeste mai mult …
Martie 2019. Real Madrid era o navă în derivă, naviga prin ape altădată cunoscute fără nicio direcție. Ieșise din Champions League, competiția cu care avea o logodnă durabilă, campionatul era departe, Cupa nu era neapărat o soluție. Primul sezon post-Cristiano Ronaldo certifica un adevăr pe care mulți îl anticipaseră, dar se feriseră să-l îndrepte către omul deciziilor, Florentino Perez: Real Madrid rămăsese fără lider. Citeste mai mult …
Zidane vs Guardiola. Ce afiș frumos, ce invitație la fotbal-seminar, ce dorință de a vedea, în sfârșit, un duel care pe care al acestor doi antrenori ce fac parte din grupul restrâns al tehnicienilor ce au marcat fotbalul ultimilor 10-15 ani. Și când zic restrâns, cred că îi putem număra pe degetele unei singure mâini, căci în afară de Zizou și Pep ar mai fi Klopp și Simeone (știu, unora nu le place, dar dacă azi există Atleti printre forțele Europei e doar pentru că există Cholo) și, eventual, Mourinho. Citeste mai mult …
Caută-mă!