La 10 puncte distanță de liderul Chelsea, cu posibilități minuscule de a mai participa la lupta pentru titlu, locul 5 în clasament, în afara zonei de Champions League, un joc care pur și simplu nu spune nimic, un cor de critici în presa engleză și prime semne de nemulțumire în rândul propriilor fani. Cam asta era panorama pe care, probabil, o avea în fața ochilor Pep Guardiola în acel moment din repriza a doua a meciului cu Everton în care a fost surprins de camerele televiziunii engleze privind în gol câteva secunde bune. Iar acel cadru se petrecea la 2-0 pentru Everton, rezultatul final urmând să-i aducă lui Pep cea mai drastică înfrângere din carieră într-un meci de campionat. Mai existaseră momente grele în trecutul său, vezi acel 0-4 cu Real Madrid de la Munchen ori acel 0-3 de la Barcelona, dar era vorba de Champions League și de adversari foarte puternici, care ulterior aveau să câștige trofeul. Nici măcar acel 1-4 de la Wolfsburg nu se poate apropia ca impact de ceea ce i s-a întâmplat pe ”Goodison Park”, căci Bayern era atunci un lider destul de liniștit, posibilitatea de a pierde titlul în Bundesliga fiind atunci chiar mai mică decât posibilitatea ca Manchester City să-l ia în acest sezon în Premier League. Citeste mai mult …
La o analiză superficială a confruntării dintre Barcelona și Manchester City se poate trage concluzia că gruparea catalană a măturat pe jos cu ”cetățenii” din Manchester. Scorul e de-așa natură încât te invită la o asemenea concluzie. Dacă n-ai văzut meciul. Alții ar putea spune că lui Guardiola nu-i priesc defel confruntările cu fosta sa echipă și, extrapolând, confruntările cu echipele din Spania. Și asta e adevărat, iar aici se ascunde un mare paradox. Ca om format în fotbalul spaniol, ca jucător obișnuit cu stilul din Primera și ca antrenor care a crescut în bătălii contra granzilor iberici, Pep poate că ar trebui să fie mai inspirat în găsirea antidotului atunci când le este adversar. Ceea ce, iată, nu se întâmplă. De ce nu se întâmplă? Aici răspunsurile sunt multe, dar cel mai important stă în valoarea celor pe care-i întâlnește. Și, evident, așa cum se întâmplă în fotbal și-n viață, de anumite detalii. Privind retrospectiv toate aceste dueluri Pep vs Primera se poate extrage o părere cum că tehnicianul catalan și-a lăsat o bună parte din noroc încuiată în vechiul birou de la ”Camp Nou”. Citeste mai mult …
Nu, n-o să mă refer în cele ce urmează la meciul cu Steaua de azi. Nici măcar la ”dubla” cu Steaua. Nu mi se pare a fi meciul anului, căci, cu tot respectul pe care-l port clubului bucureștean, cred că șansele sale de reușită într-o dublă manșă contra lui City sunt foarte puține. Dacă există o echipă din România capabilă să ridice pretenții într-un astfel de duel și să aibă anumite opțiuni de a face surpriza, aceasta este fără discuție Steaua. Stă în ADN-ul acestei echipe ca-n competițiile europene să se autodepășească și să uite de barierele valorice, dar chiar așa diferențele sunt mari. De aceea nu mi se pare meciul anului, această titulatură eu aș pune-o unei partide în care o echipă de-a noastră are șanse reale de a obține și altceva în afara unui prestigiu pe care oricum îl are și a unei consistente sume de bani din biletele de intrare. O să mă refer în cele ce urmează la Manchester City și la Pep Guardiola, despre a cărui aventură prin fotbalul englez încă n-am apucat să comentăm pe acest blog. Citeste mai mult …
Cel mai bun start posibil în UEFA Champions League, cel mai prost start posibil în Bundesliga. Cam acesta e paradoxul în care trebuie să trăiască în aceste zile suporterii Borussiei Dortmund. Dacă prin absurd, prin cine știe ce experiment bizar, unul dintre ei ar fi adormit anul trecut pe vremea asa și s-ar fi trezit acum, ar fi avut un șoc. În Champions League, anul trecut, Borussia era în ”grupa morții” cu Arsenal și Napoli, încă nu-și rezolvase calificarea, pierduse la Napoli și acasă cu Arsenal, dar urma s-o obțină în ultimele două partide. În Bundesliga însă situația era încă stabilă, un singur punct despărțea Borussia de Bayern, cu toate că în următoarele etape, după victoria bavarezilor la Dortmund, situația avea să se deterioreze de manieră ireversibilă.
BILETE DE INTRARE LA MECIURILE DIN CHAMPIONS LEAGUE GĂSIȚI AICI:
Borussia nu arăta însă anul trecut cele două fețe pe care le arată în acest sezon. Se mai întîmpla să piardă, dar o făcea în stilul său, la fel cum, în general, meciurile cîstigate erau de o manieră proprie. Astăzi, bizarul e la putere la Dortmund și mi se pare destul de clar că e marele mister al acestei toamne. Deja calificată în primăvara Champions League, în mod normal de pe primul loc, Borussia e penultima în Bundesliga și doar generozitatea cu care Werder Bremen încasează goluri face ca echipa lui Jurgen Klopp să nu fie ultima, căci cele două sînt egale la număr de puncte, 7. Distanța pînă la Bayern e abisală, 17 puncte (erau 11 puncte pe vremea asta în sezonul în care Bayern și Borussia jucau finala de pe ”Wembley”), iar cea pînă la locul 4, care duce în play-off-ul Ligii, e de 10 puncte.
Pentru a injecta o și mai mare doză de mister, Borussia a jucat între bine și foarte bine meciurile care au contat în acest sezon. Supercupa cu Bayern, meciul cu Anderlecht, pe care-l privim altfel acum, ”dubla” cu Galata, cu Arsenal, plus ”clasicul” ultimilor ani în Bundesliga, duelul cu Bayern, de sîmbata trecută. Acesta din urmă pierdut, dar la capătul unei partide vibrante, electrizante, una dintre cele mai bune văzute de mine în ultimii ani, peste finala de pe ”Wembley” de care am amintit. Borussia putea chiar cîștiga, deși Bayern a ratat uluitor pe alocuri și a reușit un meci mai bun chiar decît cel de la Roma. Borussia își dedublează personalitatea într-un mod pe care nici Jurgen Klopp nu pare să-l priceapă: ”nu facem chiar atît de multe erori în Bundesliga față de Champions League”. Jucătorii săi par alții în Liga Campionilor față de campionatul intern, lucru văzut și-n victoria cu 4-1 obținută în fața Galatei. Veți spune că Galata nu e un adversar de mare calibru, însă eu nu cred că echipa din Istanbul, cu Prandelli pe bancă și cu numele pe care le propune în teren, e mai slabă decît Mainz, Hannover sau Koln, echipe care au bătut Borussia în campionatul Germaniei.
În alte circumstanțe, la alte echipe, probabil că antrenorul ar fi fost deja demis. Știți povestea, celebrul șoc de care ar avea nevoie echipa. Am citit undeva această variantă, dar mie mi se pare cam fantezistă. Klopp e prea identificat cu acest proiect Borussia ca să fie dat afară, iar el e prea orgolios ca să plece acum. Probabil că o va face la un moment dat, totul are un sfîrșit pe lumea asta, îl va avea cu siguranță și povestea de iubire dintre Klopp și Borussia. La un moment dat, poate că Jurgen va dori să vadă care-i este adevărata valoare și-n altă parte, în alt campionat eventual, unde să scape de povara unei concurențe cu Bayern Munchen căreia Borussia nu-i poate face față. Am scris ”eventual”, căci la cum merg lucrurile în fotbalul german să nu vă mirați dacă atunci cînd Pep va pune punct aventurii bavareze nu va fi Klopp cel care-i va lua locul. În fotbal s-au văzut multe, iar a gîndi cu minte de suporter în locul unui profesionist e o mare eroare.
Care ar fi totuși explicațiile acestui parcurs de coșmar în Bundesliga? Am citit cîteva analize și cea mai plauzibilă mi se pare aceea conform căreia adversarii germani au învățat jocul lui Klopp, au învățat cum să-l contracareze. Borussia nu e echipa care să atace, în stilul Realului de azi, care a devenit un reper al fotbalului ofensiv. Klopp preferă altceva și a construit echipa pe alte principii. Pe care adversarii le-au cam învățat. Pînă și Guardiola, care la Barcelona era cam încăpățînat cînd venea vorba de stilul de joc care, vă amintiți placa?, ”nu se negociază”, și-a modificat ușor strategia în meciul direct pentru a-l surprinde pe Klopp. În paranteză fie spus, mi se pare că Guardiola a învățat ceva din primul său sezon la Bayern și a renunțat la acele principii cu care venise, apropiindu-se ușor de un stil mai german.
BILETE DE INTRARE LA MECIURILE DIN BUNDESLIGA GĂSIȚI AICI:
Pentru Klopp vin însă și vești mai bune. Ușor-ușor, accidentații săi își revin. Inclusiv Gundogan, un alt mister, care a reapărut după un an și jumătate de pauză. Și-a revenit și Bender, așa că perechea de forță a echipei, Bender-Gundogan, începe să se recompună. Va mai dura însă, cine se așteaptă să-l vadă imediat pe Gundogan din 2013 nu știe ce vorbește. La fel și pe Bender. O absență de lungă durată lasă urme. Și Kagawa începe să dea semnale că și-a reamintit de fotbalul de dinainte de Manchester, mai rămîne de incorporat Immobile, ceea ce iarăși e un lucru de durată. În plus, va fi și pauza de iarnă, numai bună pentru ca Jurgen Klopp să meargă undeva la cald, cu toată echipa de data asta și să încerce să schimbe ceva în joc. Să-l varieze puțin, astfel ca și-n dueluri cu adversari ce invită Borussia să aibă posesie și să atace să nu mai apară probleme.
Obiectivul numărul unu e calificarea în Champions League. Ar fi un dezastru ratarea sa. Bundesliga nu mai poate fi cucerită, e de presupus că anul ăsta Bayern va cîștiga mai clar decît a făcut-o în sezonul trecut, cînd a luat campionatul în martie. Iar al doilea obiectiv e Champions League. O competiție unde Borussia pare că se simte bine și din calculele căreia zău că n-ar trebui exclusă. Din primăvară vor veni dueluri cu adversari de primă mîna, dar asta n-a deranjat defel la Dortmund. Astăzi, o dublă a Borussiei cu Real, Chelsea sau Bayern nu cred că ar avea un favorit cert. Pe cît de rău sta în Bundesliga, pe atît de bine arată Borussia în Ligă. Eu unul o văd capabilă de suprize în acest sezon.
Ce de probleme are Borussia Dortmund înaintea acestui meci cu Napoli! Și ce fluctuant e fotbalul în zilele noastre. Cînd a bătut pe Arsenal, chiar la Londra, Borussia era pe cai mari, chiar foarte mari. Se vorbea din nou de posibilitatea cîștigării Champions League, se vorbea de Bundesliga. Lucrurile în campionat mergeau bine, Bayern părea un zid ce poate fi escaladat. Era 22 octombrie și destul de cald afară.
BILETE DE INTRARE LA MECIURILE DIN CHAMPIONS LEAGUE GĂSIȚI AICI:
Acum e frig, e umezeală și e multă preocupare în aer în Dortmund. 3 eșecuri au contribuit la această răcire a stării de spirit, sub granițele normalului pentru această perioadă a anului. Un soi de cod galben pentru Borussia, o coincidență cu culorile tricourilor din meciul cu Napoli. Eșec cu Arsenal, eșec cu Wolfsburg, eșec cu Bayern. O succesiune de rezultate negative ce a făcut ca în Bundesliga să se creeze o breșă de 7 puncte față de Bayern (ba chiar și pierderea locului secund, pe care stă acum Leverkusen), iar în Champions League să se joace un meci cu Napoli în condiții de maximă presiune atmosferică.
Să privim clasamentul!: Cu 6 puncte, Borussia e obligată să cîștige. În mod normal, Arsenal va bate pe Marseille, așa cum au făcut-o toate celelalte pînă acum. Și va face 12 puncte. Va avea deplasare la Napoli în ultima etapă, un meci ce poate fi infernal. Napoli are 9 puncte în momentul ăsta, 3 mai mult decît Borussia, așa că orice rezultat în afara eșecului o avantajează. Iar eșecul, spre deosebire de Borusia, n-o scoate definitiv din cărți. Dacă Napoli bate, totul e clar, Borussia e eliminată. Dacă se termină egal, situația nu se prea relaxează, mai ales în condițile în care Arsenal bate pe OM, căci în ultima etapă, Napoli și Arsenal ar avea varianta unei remize pentru a merge amîndouă mai departe. Rezultatele directe, după victoria lui Napoli din primul meci, avantajează echipa lui rafa Benitez. Și, oricît de multe bezele și-ar fi trimis pînă acum Wenger și Klopp, realitatea din teren se cam schimbă în astfel de condiții.
Iată așadar cam care e scenariul după care trebuie să joace Borussia cu Napoli. Și mai adăugăm aici alte aspecte negative. Accidentările s-au adunat ca un blestem peste Jurgen Klopp, n-are apărare, iar omul esențial de la mijlocul terenului, Gundogan, se lasă așteptat. Iar adversar este Rafa Benitez, un antrenor căruia îi plac tare mult astfel de meciuri cînd echipa sa nu trebuie să piardă.
BILETE DE INTRARE LA MECIURILE DIN BUNDESLIGA GĂSIȚI AICI:
Problema lui Klopp vine și din meciul cu Arsenal, pierdut acasă. Arsenal, o echipă predominant ofensivă și cu o estetică atrăgătoare, a jucat atunci cel mai pragmatic meci pe care eu mi-l amintesc în epoca Arsene Wenger. Iar dacă Wenger a putut, cu echipa sa, Benitez va încerca și el, mai ales că vorbim de o filozofie ce-i este mult mai aproape. Borussia este o echipă ce nu e prea bucuroasă să atace pozițional. Preferă contraatacurile. Guardiola spunea după meciul cîltigat de Bayermn, în week-end, că e echipa cu cel mai bun contraatac din lume. Unii s-ar grăbi să o asemene cu Realul lui Mourinho, dar eu nu m-aș grăbi. Echipe reactive, ambele, se deosebesc prin traseele pe care le adoptă în cazul unei intercepții. Iar atunci cînd vorbim de Borussia, absența lui Gundogan e fundamentală în acest aspect. Nu mai vorbesc aici de absența fundașilor centrali, pentru că deja e prea mult, prea multe probleme. Linia de pase Hummels-Gundogan, de la care pleca acea formidabilă deplasare a celorlalți pe spațiile lăsate libere de adversar, de data asta nu este. Nuri Sahin e lent și mai e și stîngaci, ceea ce crează o problemă de poziționare în plus. Iar Sokratis nu e Hummels din punct de vedere al controlului la minge și mi se pare că nu e nici Subotici din punct de vedere al marcajului.
Cu toate astea, grecul rămîne unica soluție viabilă. Cu Bayern, lîngă el a jucat Manuel Friederich. S-a descurcat cu Mandzukic, cît de cît, dar după ce a intrat Gotze s-a rupt filmul. El nu poate intra însă în Liga Campionilor, așa că Jurgen Klopp va trebui clar să improvizeze. Cu Bender sau Sebastian Kehl. Eu cred că primul, astfel că veteranul Kehl va fi folosit la mijloc. În loc de Bender-Gundogan avem Kehl-Sahin.
Dincolo, la Napoli, n-aș fi foarte mirat dacă ar apărea și al treilea închizător, alături de Inler și Behrami. Mai ales în condițiile în care Hamsik nu poate juca. În primul duel dintre cele două, la Napoli, Benitez a surprns cu o așezare 4-4-1-1, foarte retrasă, mult spre propriul careu, cu care a închis toate posibilitățile celor de la Dortmund. Borussia a avut atunci ocazii, chiar și în 10 oameni, căci are calitate, dar n-a reușit să-și impună jocul. Acum va trebui din nou să atace, căci Napoli sigur n-o va face. Dacă și Bayern, avîndu-l pe Guardiola pentru care orice schimbare de stil e nenegociabilă, a atacat cu multă precauție, de la Rafa Benitez nu mă aștept s-o facă. Singura problemă a lui Napoli e apărarea pe zonă centrală, acolo unde Lewandovski poate aduce multe daune cuplului Albiol-Britos.
BILETE DE INTRARE LA MECIURILE DIN SERIE A GĂSIȚI AICI:
Mi s-a părut destul de straniu meciul de la Dortmund dintre Borussia și Arsenal. Afișul era apetisant, două echipe cărora fotbalul spectacol nu le e deloc străin, doi antrenori cu certă aplecare spre latura estetică a acestui sport, cu fani dedicați și, deloc în ultimul rînd, cu fotbaliști capabili să ofere reprezentații memorabile. Am primit însă încă o dovadă a conceptului ce pare să guverneze fotbalul de azi, pe care toți îl au în minte, dar pe care destui se fac că nu-l înțeleg: ”Rezultatul e cel mai important”.
BILETE DE INTRARE LA MECIURILE DIN CHAMPIONS LEAGUE GĂSIȚI AICI:
O să încep cu un fragment dintr-un interviu pe care Jurgen Klopp îl dădea în ”The Guardian” acum cîteva zile. „Dacă echipa Barcelonei din ultimii patru ani ar fi fost prima pe care aş fi văzut-o jucând, câştigând liniştit cu 5-0, 6-0, m-aş fi apucat de tenis. Îmi pare rău, dar este prea mult pentru mine”. Pare un atac la adresa Barcelonei, mulți s-au grăbit să catalogheze așa afirmația, deși eu unul nu-s foarte convins că l-au înțeles foarte bine pe Klopp. Ceva mai încolo o să vă ofer și o caracterizare pe care Klopp i-o făcea lui Wenger. Rămîn la Barcelona, deocamdată. Și la Borussia lui Klopp. Care s-a trezit exact în situația Barcelonei lui Guardiola cînd întîlnea Inter, Chelsea ori Real Madrid. Și nu putea să-și facă jocul obișnuit, lovindu-se de strategia, defensivă și gri, a adversarilor. Și de celebra expresie ”scopul scuză mijloacele”.
Ca și Barcelona lui Pep, Borussia lui Klopp are un stil din ce în ce mai bine cunoscut. În avancronica partidei dintre Borussia și Real Madrid, din primăvară, prima manșă a semifinalei, scriam că pe Borussia n-o prea prinde haina de favorită a unui meci. Atunci mă așteptam ca Mourinho să-i ofere lui Klopp postura de favorit și să-l invite să construiască, să atace pozițional, să ducă așadar meciul pe strada dorită de portughez. Nu s-a întîmplat așa, poate și din eroarea de așezare făcută de Mourinho, care l-a exclus practic din joc pe Ozil, punîndu-l în dreapta. Meciul a curs după cum își dorea Klopp, de unde și rezultatul final, 4-1.
Wenger n-a făcut greșeala asta. N-a făcut greșeala să atace, așa cum, poate normal find gazdă, a făcut-o la Londra. N-a făcut greșeala să ofere Borussiei meciul pe care și-l dorea. În avancronica meciului, tot aici, mă gîndeam că rezulatul de egalitate nu convine nimănui. Se pare că m-am înșelat, căci după cum s-a jucat, lui Wenger parcă-i convenea remiza, probabil avea el calculele lui. Dacă Ramsey nu marca e de presupus că meciul se termina cu o remiză albă.
Wenger a făcut cu Klopp ceea ce a făcut Mourinho cu Guardiola. Sau Di Matteo sau Hiddink sau alții. L-a invitat să atace, dar nu i-a dat nici un fel de spațiu, știut fiind că Borussia are nevoie de spații pentru ca jucătorii săi să se exprime. Ce mult i-a lipsit lui Klopp miercuri Gundogan! Ca să evite orice greșeală, orice posibilă reacție a nemților, Wenger și-a tras echipa foarte aproape de propriul careu. De pasat, jucatorii lui Wenger pasau, dar niciodată nu riscau, pasele erau ”de serviciu”, fără nici o doză de risc, iar dacă pasa către colegul cel mai apropiat nu era posibilă se apela la varianta a doua, pasă lungă pe Giroud. Așa a reușit să-și țină apărrea în zona careului propriu, să aglomereze acea zonă. Jucătorii lui Klopp au tras la poartă, au centrat, au încercat, dar pur și simplu n-au avut pe unde, mereu se găsea cineva care să respingă. ”Parcă aveau patru picioare”, se lamenta Klopp la final și zău dacă nu cumva cred că, dacă a avut vreun gînd răutăcios la adresa Barcelonei în acel interviu, el s-a întors împotriva sa.
BILETE DE INTRARE LA MECIURILE DIN BUNDESLIGA GĂSIȚI AICI:
Revin la Klopp și la acel interviu. „Pentru mine el este Sir Arsene Wenger, este cu adevărat deosebit, îl iubesc. Când urmăream meciurile ‘tunarilor’ din ultimii zece ani, ele se apropiau de perfecţiunea fotbalului, dar ştim cu toţii că nu au câştigat niciun trofeu. Îi place ca echipa sa să aibă posesia, să joace fotbal, să paseze… este ca o orchestră”. Așa vorbea Klopp despre Arsene Wenger. Sînt curios dacă-și menține opinia.
Wenger pare să-și fi dat seama că o echipă, pe cît e ea de frumoasă, nu poate cîștiga trofee dacă nu e pragmatică. Așa că la Dortmund a îmbrăcat această haină. S-a apărat mai mereu cu 10 oameni cu fața la minge, ba la final chiar cu toată echipa așteptînd atacurile gazdelor. La 0-1 a băgat doi fundași, unul dintre ei, Vermalen, fundaș central, plus pe Bendtner, astfel încît să nu aibă nici o surpriză la centrările pe sus. A fost un altfel de Arsenal, dar acest Arsenal, așa cum a fost el, a obținut o victorie de mare prestigiu, pe un teren unde greu se cîștigă. E nevoie și de astfel de partide în traiectoria unei echipe către glorie. Alții au atins această glorie bazîndu-se exclusiv pe astfel de partide, ceea ce la Arsenal, sînt convins, nu va fi cazul.
Borussia n-are deloc siguranța calificări. La Dortmund va veni Napoli, dar mai mult decît Napoli va veni Rafa Benitez, care e mai specialist decît Wenger în a proiecta astfel de partide. Borussia va întîlni pe Napoli la 3 zile după ce va da piept cu Bayern Munchen, în campionat, ceea ce nu e deloc simplu.
BILETE DE INTRARE LA MECIURILE DIN PREMIER LEAGUE GĂSIȚI AICI:
Toți ceilalți îți spun ce se întîmplă, eu îți spun și de ce se întîmplă
Recomand
Caută-mă!