Mai există oameni capabili să spună că Benzema nu e un fotbalist de nivelul lui Real Madrid. Că nu e un nouar autentic, că e cam ratangiu, că a trăit pe spatele lui Cristiano, că are parte de tot felul de favoruri de la Zidane și de la Florentino Perez, că nu prea are caracter și tot așa. Citeste mai mult …
Ați auzit sper de principiul vaselor comunicante. Nu, n-o să încerc acum să pătrund pe tărâmul fizicii, cine nu știe despre ce e vorba se poate lămuri foarte simplu, în fond Google are răspuns pentru toate. Dar nu vi se pare că acest paradox al hidrostaticii se aplică perfect cu ceea ce se întâmplă, zi după zi, la Real Madrid și FC Barcelona? Citeste mai mult …
Andres Iniesta a anunțat vineri la prânz ceea ce toată lumea se aștepta să anunțe. Și anume că la finalul sezonului va pleca de la FC Barcelona, pentru a-și încheia o carieră fabuloasă departe de Spania și de echipa care l-a ajutat să ajungă pe Everest-ul fotbalului și pe care a ajutat-o să obțină atâtea și atâtea victorii, atâtea și-atâtea trofee. Odată cu Andres Iniesta se termină un capitol fabulos din istoria acestui sport, un capitol pe care nu l-am fi vrut încheiat niciodată. Și asta pentru că Don Andres reprezintă tot ceea ce fotbalul își dorește de la un demn reprezentant al său. Citeste mai mult …
Eram pregătit miercuri seară să văd cap-coadă duelul britanic dintre City și Liverpoool și, eventual, să-mi arunc un ochi și spre ceea ce se întâmplă la Roma. Mă gândeam, și nu cred că-s singurul, că acolo nimic nu se poate întâmpla după rezultatul din tur și că o eventuală surpriză s-ar putea produce pe ”Etihad”. În prima repriză cam așa am făcut, mai mult vedeam City-Liverpool, căci după startul excepțional de meci orice reușită a băieților lui Guardiola ar fi transformat duelul într-unul epic. Observam, așa cu coada ochiului, cum Barcelona e dominată categoric de o Roma în transă, cum suflă din greu și cum nu reușește să lege 3 pase în terenul advers, dar o victorie cu 3-0 mi se părea cam mult. După golul lui Salah de la Manchester am făcut rocada, televizorul a trecut pe ”Olimpico” și tableta pe ”Etihad”. Astfel că am avut ocazia să asist în direct la una dintre cel mai mari umilințe ale Barcelonei în Champions League de când mă ocup constant, în diverse feluri, de această competiție fantastică. De prin 1996 așa. Prima finală pe viu am văzut-o în 1997, Juve-Dortmund, la Munchen, și țin bine minte titlul cu care ProSport, în probe la acea vreme, a ieșit pe coperta acelui număr de antrenament: ”Juve, Juve, vai de tine!”. Cum acel număr n-a ajuns niciodată la cititori, deci nici acel titlu, îmi permit să-l reinterpretez azi, după 21 de ani: ”Barca, Barca, vai de tine!”. Citeste mai mult …
În mod normal, acest articol ar trebui să fie foarte scurt. Să aibă, de fapt, un singur cuvânt: MESSI. Eventual și același titlu. Pentru că, oricât ai vrea, n-ai cum să-l extragi pe argentinian din lectura dublei manșe dintre Barcelona și Chelsea. Gol în tur, două goluri și o pasă de gol în retur. Restul e deja istorie. Sau statistică, pentru amatori. Barcelona s-a calificat mai departe cu scorul general de 4-1 la capătul a două partide despre care nu se poate spune că le-a controlat. Dimpotrivă, la capătul a două partide în care adversarul a avut momentele sale foarte bune, chiar momentele sale de superioritate, la capătul a două partide în care a suferit, în care n-a avut posesia ca altădată și nici n-a avut ocaziile de altădată. Dar l-a avut pe Messi. Iar ceea ce spuneau Guardiola și Simeone, doi mari antrenori ai momentului, cum că echipa care-l are pe Messi în formă pleacă mereu favorită, pare adevărat. Citeste mai mult …
Termenul de ”galactic” a intrat în dicționarul fotbalistic la începutul acestui mileniu și a fost alipit, în principiu, celor de la Real Madrid. Omul care scos la lumină respectiva alăturare, puțină lume cred că știe acest detaliu, n-a fost un jurnalist, ci a fost Jaime Orti, la acea vreme președinte al Valenciei, care a părăsit de curând această lume. El a dorit cumva să scoată în evidență reușitele echipei pe care o prezida, cu Rafa Benitez ca antrenor, în competiție cu Madridul lui Florentino Perez, care era destul de proaspăt într-o lume a fotbalului pe care o va revoluționa în mod absolut evident. Preluat apoi de presă, ”galacticismul” a fost o bună perioadă de vreme sinonim cu gruparea de pe ”Santiago Bernabeu”. Lucrurile s-au mai schimbat însă, Madridul nu mai e unicul club care să convingă superstaruri, modelul gândit de Florentino a fost preluat și de alții, astfel că azi e greu să mai spui despre un singur club că e ”galactic”. Cred că titulatura ar trebui acum să se refere la altceva, și anume la acei jucători pentru care se plătesc sume colosale, exorbitante, amețitoare. Sunt câțiva pe această listă, iar ultimul înscris e brazilianul Coutinho. Citeste mai mult …
Toți ceilalți îți spun ce se întîmplă, eu îți spun și de ce se întîmplă
Recomand
Caută-mă!