Mircea Lucescu avea o vorbă. Am citit-o într-un interviu făcut cu el încă înainte de 1989, într-o revistă de care zău dacă-mi amintesc cum se numea (poate mă ajută cei mai bătrîni) realizată de cei din conducerea de atunci a clubului Sportul Studențesc, parcă de Mac Popescu. În fine, contează mai puțin. Spunea Mircea Lucescu în acel interviu ”ca antrenor, ești la fel de bun ca ultimul tău rezultat”. Mi-am adus aminte de această idee vorbind zilele trecute la o emisiune despre demiterea lui Andre Villas-Boas de la Tottenham.
BILETE DE INTRARE LA MECIURILE DIN PREMIER LEAGUE GĂSIȚI AICI:
Ultimul său rezultat e un 0-5 cu Liverpool, pe teren propriu. Înainte de asta, un 0-6 cu Manchester City, dar la Manchester, indicase pentru prima dată posibilitatea ca portughezul de 36 de ani să fie nevoit să abandoneze al doilea său proiect important în fotbalul englez. Chiar, acum observ, Villas-Boas are, incredibil, 36 de ani, pe care abia i-a împlinit, în octombrie. La vîrsta lui, alți încă mai joacă, în vreme ce el are deja 3 experiențe la 3 echipe notabile din Europa, FC Porto, Chelsea, Tottenham. Problema lui e că, în acest moment, balanța reușite-nereușite se cam înclină spre a doua categorie.
La ultima sa conferință de presă, Villas-Boas a aruncat la înaintare o idee interesantă. Deși nu prea e genul, și-a asumat pe deplin responsabilitatea eșecului cu Liverpool. Apoi a fost întrebat, textual: ”Sînt aceștia jucătorii pe care i-ai ales tu și cu care ți-ai dorit să lucrezi?”. Nu știu exact cine a pus întrebarea și ce relații are respectivul cu tehnicianul portughez. Cert e că răspunsul a lăsat deschisă ușa tuturor interpretărilor posibile. ”Nu sînt foarte sigur că aș putea face public lucrul ăsta”. Un răspuns misterios, care dă senzația că la echipă s-a întîmplat ceva în vestiar. Mai exact că Villa-Boas a pierdut vestiarul.
Mergînd un pic înapoi, la episodul Chelsea din filmul carierei sale, observăm că și acolo s-a întîmplat ceva asemănător. Și acolo relația portughezului cu greii vestiarului s-a deteriorat, în special atunci cînd a decis marginalizarea lui Terry și Lampard și a lăsat tot mai clar senzația că pregătește același lucru pentru Drogba și Ashley Cole. Să scape de Anelka nu fusese o mare problemă, căci francezul e un obișnuit al frecventelor schimbări de echipament, ce i-au adus destule beneficii, financiar vorbind. Se vorbește că această marginalizare a celor de mai sus făcea parte dintr-un plan convenit inițial cu Roman Abramovici, care însă nu l-a mai sprijinit pe portughez în fața evidențelor că jocul nu merge și că fanii îi iubesc pe cei în cauză mai mult decît pe antrenor. Așa că l-a executat fără prea multe regrete, deși plătise pentru el o clauză de 15 milioane de euro pe care nici măcar Mourinho n-a avut-o.
Aici, la Tottenham, se vorbește despre conflictul mocnit existent între Villas-Boas și Franco Baldini. Pentru cei care încă nu știu, Baldini e directorul sportiv al lui Tottenham, e italian, a venit de la Roma unde a stat două sezoane, iar înainte a fost asistentul lui Fabio Capello la ”naționala” Angliei, alături de care era nelipsit pe stadioanele din Premier League, prilej pentru un comentator de la noi, altfel cu o părere excelentă despre el însuși, să-l confunde permanen cu Kevin Keegan, cu care Baldini, ce-i drept, seamănă un pic. Dar nu asta era problema, a fost doar o paranteză.
Problema e că Baldini a fost cel care, în mare, a făcut lotul actual. Se spune că disputa dintre cei doi a plecat de la Lamela, pe care s-au plătit 30+5 milioane de euro Romei și care a jucat puțin spre foarte puțin. Deși era favoritul lui Baldini. Tot Baldini l-a adus și pe Chiricheș, de exemplu, dar românul s-a descurcat foarte bine cînd a fost folosit. Nu așa de bine s-au descurcat Eriksen, Capoue și Chadli, aduși de Baldini la centrul terenului, zonă în care e deja de notorietate că Villas-Boas și i-ar fi dorit pe Moutinho și James Rodriguez, ajunși între timp la Monaco. Se mai spune că de aici a apărut ruptura între Villas-Boas și Jorge Mendes, dar asta deja e o altă problemă. Fotbalul nu e întotdeauna simplu cum pare la televizor, sînt multe interese la mijloc și multe metode folosite sînt neortodoxe.
BILETE DE INTRARE LA MECIURILE DIN PREMIER LEAGUE GĂSIȚI AICI:
Dacă va reuși Baldini să-l pună pe Fabio Capello antrenor, vom vedea. Ar fi o explicație a celor întîmplate. Situația lui Capello nu e așa simplă, deși ca antrenor la o echipă națională calificată la Mondial îți poate permite și munca la un club, vezi cazul lui Hiddink de acum ceva vreme. Varianta Dan Petrescu, de care am citit, nu mi se pare prea credibilă, deși Baldini e foarte bun prieten cu Giovanni Becali, iar Dan Petrescu e un foarte bun antrenor. Problema e că Tottenham are nevoie de un personaj mediatic pe bancă, de un tehnician cu personalitate și un CV care să-i permită să fie deasupra jucătorilor, iar Dan Petrescu deocamdată nu-l are.
Mă tem însă că Villas-Boas are o problemă. Mi se pare că a ars cam ușor etapele, începînd cu Porto și succesele de acolo, la doar 32 de ani. Două bile negre în CV pot fi greu de albit, chit că portughezul e un tip care muncește enorm, care e pasionat de ce face și caută mereu să se informeze, să învețe permanent. Cresc dubiile în jurul persoanei sale și în jurul capacități sale de a face un vestiar plin de vedete să-i înțeleagă ideile. Pe nimeni nu interesează acum că Villas Boas l-a pierdut în primul lui an pe Modrici, iar în al doilea pe Bale, cei mai buni jucători ai echipei pe care Harry Redknapp o ducea pe locul 4 în Premier League. Lumea a vrut rezultate, pe măsura zecilor de milioane de euro investiți în transferuri. Rezultatele n-au venit, iar Villas-Boas e acum la fel de bun ca ultimul. 0-5 cu Liverpool.
BILETE DE INTRARE LA MECIURILE DIN PREMIER LEAGUE GĂSIȚI AICI:
Porto-Malaga în aceeași zi cu Arsenal-Bayern pare o partidă condamnată la planul secund. S-ar putea să nu fie o decizie prea bună. Mă rog, parcă nici să dai deoparte Arsenal-Bayern nu-i în regulă, așa că unica ieșire din această dilemă e picture in picture sau două televizoare alăturate sau televizor plus calculator. Eu cred că Porto-Malaga va fi un meci foarte bun.
Ambele echipe iubesc mingea. Iubesc posesia, mai bine zis. Și caută să și-o impună, ca bază de plecare spre cîștigarea unui meci. Nu vor reuși amîndouă, asta e cert, astfel că duelul va fi, așa cum am mai spus, interesant, căci una dintre ele va trebui să-și regîndească planurile pe parcurs.
Porto are multe influență braziliană. Nici n-are cum să fie altfel, căci întreg campionatul portughez e așa. Brazilienii au statut aparte, vin ușor și primesc repede cetățenie. Porto e un club expert în a aduce brazilieni, de regulă nu din cei foarte scumpi, nu vom vedea niciodată un Neymar sau Lucas Moura la Porto, ci din cei de clasă medie, pe care să-i poată controla fără abuzurile impresarilor.
Cu atîția brazilieni în echipă, e limpede că jocul se derulează la firul ierbii și în nici un caz pe sus. De regulă atacul pleacă de la Moutinho, care coboară între fundașii centrali, în stilul Busquets, și distribuie prima pasă. Către Lucho Gonzales, de regulă, sau James Rodriguez cîteodată, în vreme ce Fernando coboară un pic ca să-i ia locul lui Moutinho, în caz de necesitate, de pierdere a balonului și necesitatea faultului tactic. Presa portugheză merge pe ideea cu Rodriguez rezervă și Izmailov titular, eu am ceva dubii în sensul ăsta, dar oricum nu se schimbă prea mult datele problemei. Fundașii centrali sînt buni cu mingea, Otamendi și Mangala, astfel că ei deschid, la rîndul lor unghiuri de pasare. Lucho e, cum s-ar zice, ”miezul” acțiunilor, și aici s-ar putea să se orienteze și Pelegrini, căci ”Inginerul” chilian știe mult fotbal. Toulalan îl cunoaște bine pe argentinian, iar Camacho e un bun mijlocaș defensiv.
Problema lui Pelegrini e Izco. Cu cît Izco e supus mai mult fazei defensive, cu atît Malaga suferă, căci echipa e un pic descompusă, iar Joaquin pierde superioritatea pe care o are față de fundașul stînga al lui Porto, Alex Sandro. Partea dreptă a Malagăi e partea bună, partea pe care se pot scoate beneficii, căci dincolo, în stînga, sau dreapta celor de la Porto, cum vreți s-o luați, e Danilo, un brazilian bun și foarte ofensiv, un fotbalist de urmărit pentru postul de fundaș dreapta la orice echipă bună din Europa.
Foarte importante vor fi fazele fixe. Și de-o parte și de alta. Sînt doi fundași centrali și la Porto și la Malaga cu caracteristici asemănătoare. Mangala și Weligton. Ambii sînt periculoși cînd faza fixă e pe atac, dar vulnerabili cînd faza fixă e pe apărare. Ar fi ciudat să-i vedem marcîndu-se unul pe celălalt. Un ușor avantaj aici pentru Porto, căci Moutinho bate foarte bine loviturile libere, în special atunci cînd execută spre interior.
Dincolo de cele menționate mai sus, vă propun două nume. Doi columbieni cu prenume americane: James și Jackson. James Rodriguez și Jackson Martinez. Ambii sînt în mercato, căci la Porto toată lumea e în mercato, nici unul nu costă mai puțin de 25 de milioane. De partea cealaltă e Izco, care e și el în mercato, indiferent de prelungirea sau nu contractului. 3 nume așadar de fotbaliști care să facă atractivă o partidă între două echipe din așa numita clasă medie.
Toți ceilalți îți spun ce se întîmplă, eu îți spun și de ce se întîmplă
Recomand
Caută-mă!