Exact un an a trecut de la ultima vizită a Barcelonei pe ”Etihad”, dar nimic nu s-a schimbat în comportamentul lui Manuel Pellegrini. ”Inginerul” chilian continuă să aibă un ciudat complex de inferioritate în fața catalanilor. Pare un student cuprins de emoții în fața unui profesor care-l terorizează psihic. Studentul e bine pregătit, învață, e pasionat, rezultatele la alte examene sînt chiar bune, dar cînd are examen cu acel profesor anxietatea îl doboară, îi paralizează simțurile, îi șterge din memorie tot ce pregătise. Manuel Pellegrini nu e un antrenor slab. N-are cum să fie. A demonstrat-o la Villarreal, la Malaga, inclusiv la Real Madrid, deși acel sezon a fost traumatizant pentru el, căci a fost supus unui tir mediatic barbar, plecat chiar din biroul lui Florentino Perez, care nu l-a vrut, l-a numit pentru că l-au refuzat alții, a regretat din primul moment decizia, iar cînd a fost sigur că l-a convins pe Mourinho (doar nu e cineva care să creadă că Mourinho a acceptat oferta Madridului imediat după ce cîștigase Liga cu Inter) i-a făcut, cu mijloacele specifice de care dispune, viața un calvar. Inclusiv la City, Pellegrini și-a arătat valoarea. Titlul în primul an, cu cadou de la Gerrard sau de la Mourinho, contează mai puțin, nu e chiar atît de simplu de obținut.
BILETE DE INTRARE LA MECIURILE DIN CHAMPIONS LEAGUE GĂSIȚI AICI:
Și totuși, atunci cînd întîlnește Barcelona, Pellegrini parcă uită tot ce știe. Și, mai ales, atunci cînd întîlnește Barcelona lui Messi. Am citit undeva, în timpul meciului de pe ”Etihad”, o părere interesantă apropo de Pellegrini, dar și de Wenger. Anume că cei doi, foarte buni antrenori de altfel, nu au nici o șansă, indiferent la ce echipă ar antrena, atunci cînd îl au în față pe Messi. Mulți poate că nu vor fi de acord cu asta, destui cu siguranță că da, există însă certitudinea rezultatelor anterioare și mai ales a felului în care au reacționat Pellegrini și Wenger în duelurile ce au urmat unor eșecuri. Mai degrabă cum n-au reacționat.
Subiectul e Pellegrini, Wenger cu altă ocazie. Anul trecut, pierzînd pe ”Etihad”, Pellegrini s-a repezit să dea vina pe arbitru. Mulți au crezut că a fost o strategie, dar că omul și-a învățat lecția. Se pare că nu. E absolut bizar felul în care a gîndit el acest meci tur cu Barcelona. Spre deosebire de anul trecut, Barcelona de azi are o partitură mai ușor de descifrat. Anul trecut încă exista inerția Guardiola + Tito Vilanova (în fond, același concept), iar Tata Martino n-a schimbat prea mult. Asta i s-a și reproșat, de altfel. Paradoxal, după demonstrația de la Manchester de anul trecut, Tata Martino aproape că-și cîștigase prelungirea contractului. Spre deosebire de predecesorii săi, Luis Enrique nu mai e atît de dependent de mijlocași. Guardiola era obsedat de asta, e și acum la Bayern, renunța la atacanți în favoarea mijlocașilor, pentru a asigura fluiditatea necesară jocului de pase, dar cîteodată și la fundași, vezi cazul Mascherano, în favoarea mijlocașilor. Luis Enrique nu pare dispus să varieze registrul, lucrurile la el par clare, cei trei din față sînt de neatins ca și concept, eventual se mai schimbă numele. Asta pare simplu de contracarat, e însă nevoie de idei clare. Dar și-așa, doar pare simplu, căci intervine efectul Messi.
Revenind, City putea să încerce să joace ca Malaga. Sau ca Real Sociedad. Baricade, autobază, cum vreți să-i spuneți, plus așteptarea unui moment prielnic. Putea, teoretic, practic n-aveam cum. City nu e Malaga, e totuși campioana Angliei, iar criticile la care a fost supus Brendan Rodgers după lipsa de curaj pe care Liverpool a arătat-o cu Real Madrid au fost vehemente. Și atunci, ce-i de făcut? Logic ar fi să încerci să joci contra Barcelonei dacă nu ca Real Madrid, căci nu prea ai jucători să faci asta, dacă nu ca Atletico Madrid, căci nu prea ai disciplină ca să faci asta, măcar ca Villarreal, în meciul de campionat. Asta în condițiile în care City nu are o idee de joc clară, bine structurată, bine definită, cu care să-și subordoneze adversarul sau măcar să încerce. Villarreal a pus probleme reale Barcelonei în acel meci de campionat, a pierdut cu 3-2 dar putea foarte bine să și cîștige. E doar o idee.
Mă așteptam ca Pellegrini să populeze mai mult centrul terenului. În loc de asta, l-a trimis doar pe Fernando, căruia i l-a alăturat pe Milner, nu pe Fernandinho. Mă așteptam, am și scris asta pe facebook înainte de meci, să joace Navas, pe partea lui Jordi Alba. L-ar fi ținut ocupat pe Jordi Alba, în condițiile în care Neymar se apară destul de puțin și dezorganizat. În orice caz, cu Navas acolo, Jordi Alba n-ar fi fost atît de liniștit. Mă așteptam ca Pellegrini să încerce să mute jocul undeva în spatele lui Dani Alves, punctul cel mai vulnerabil al apărării Barcelonei. David Silva a stat mai mult în centru, deși eu cred că spre stînga putea face ravagii, eventual în asociere cu Kun Aguero, asta dacă tot ai ținut cu tot dinadinsul să începi cu Dzeko. Cred, și cu asta închei, că un triunghi la mijloc Milner-Fernando-Fernandinho i-ar fi creat mari probleme lui Busquets și mai cred că mult mai util pentru Pellegrini era modulul pe care-l utiliza la Malaga, un 4-4-1-1, cu Silva în rolul lui Isco, orientat spre stînga, și cu Aguero pe fundașii centrali ai Barcelonei, avînd sprijinul lui Navas în dreapta.
Pellegrini a gîndit altceva. Un soi de pressing avansat, dar sub nici o formă agresiv și nici foarte disciplinat. Rezultatul a fost că a lungit echipa și a permis Barcelonei să paseze cu maximă lejeritate. Nepresat de nimeni, căci atunci cînd a fost presat a greșit de cîteva ori și încă în zone delicate, Busquets a dat o sumedenie de pase între linii și a căutat el însuși să ofere unghiuri de pasare colegilor săi. Acest 1-2 rezultat final al primei manșe e un premiu aproape nesperat pentru Pellegrini și ai săi, care-i ține în viață și le oferă ceva oportunități pentru retur.
BILETE DE INTRARE LA MECIURILE DIN CHAMPIONS LEAGUE GĂSIȚI AICI:
Barcelona n-a fost perfectă. Paradoxal, a cîștigat un meci în care Messi n-a dat gol, n-a dat nici pasă de gol și a ratat și un penalty. Însă Messi între minutele 15 și 45 a fost uriaș. Îmi aduc aminte de o părere a lui Xavi, care s-a amuzat de cei care cred că Messi în Premier League ar fi doar o umbră. ”Messi în Anglia ar fi chiar mai bun decît în Spania”, e părerea lui Xavi, iar realitatea meciurilor jucate de Messi cu echipe britanice a demonstrat-o. Eu aș fi curios să aflu părerea lui Xavi în raport cu Serie A, de exemplu. Messi l-a terorizat în mod barbar pe Clichy, totuși un fundaș cu experiență, care a avut o singură dată curajul să-l atace mai viguros și să nu-l lase să preia. La faza golului marcat de Aguero. În rest, Messi, departe de careul lui Hart, a jucat un meci extrem de sobru, de serios, inclusiv cu destule mingi recuperate.
Nu mi-a plăcut Luis Enrique la schimbarea lui Rakitic cu Mathieu. Schimbare de antrenor temător, într-un moment în care City se arăta periculoasă. O făcea însă dintr-un soi de disperare amestecată cu resemnarea, probabil că la pauză, știind că nu mai au ce pierde, jucătorii au ieșit hotărîți să riște totul, un soi de ”ori la bal, ori la spital”. Luis Enrique s-a speriat, aș paria că Guardiola n-ar fi reacționat așa. Mathieu în apărare și Mascherano la mijloc a însemnat o renunțare la principiile din prima repriză. Noroc cu Clichy, care s-a autoeliminat stupid, căci altfel, din acel exces de adrenalină dat de golul lui Kun, City chiar putea egala o Barcelona care nu mai putea construi la fel de coerent. Cred că era momentul lui Xavi la mijloc, era momentul unui ”profesor” care să ordoneze lucrurile. Xavi la mijloc, Pedro în locul unui Neymar din nou discret, plus Messi mutat din bandă în zonă centrală, pe vechea lui poziție, de 9 fals, era o schimbare de atitudine care poate ar fi dictat sentința încă din tur.
Așa, acest 1-2, nu e un scor imposibil de întors. Prin stilul său de joc, prin stilul antrenorului, prin slăbiciunile evidente pe care le are, Barcelona e echipa care poate pierde o calificare, pe teren propriu, pe mîna ei. În minutul 45, City era eliminată. În minutul 90, cînd Messi se pregătea să bată penlty-ul, de asemenea. Acum, nu mai e, iar o deschidere de scor pe ”Camp Nou” i-ar aduce opțiuni nesperate. Dar de aceea e frumos fotbalul, căci granița între situații e foarte subțire.
P.S.
Două vorbe despre Suarez. Ar fi nedrept să nu amintim de jocul său. În prima repriză a fost colosal. În a doua n-a prea existat, dar și pentru că Barcelona, obligată oarecum de reacția celor de la City, dar și ușor autosuficientă, n-a mai forțat. Pe comentariu am spus că cei de la Barcelona ar trebui să îmbutelieze niște aer de Liverpool și să-i mai dea din cînd în cînd lui Suarez să-l respire. Ca orice marcator, și Suarez are nevoie de goluri, pentru ca starea sa de spirit să fie bună. Ceea ce face Suarez în teren are multă legătură cu jocul lui Messi, îl ajută enorm, dar un golgeter trăiește cu numele scris pe tabela de marcaj, nu din spațiile pe care le crează. Dacă Messi era inspirat și la fel de prietenos și-l lăsa pe Suarez să bată penalty-ul, acum incertitudinea față de meciul retur ar fi fost la cote minime.
BILETE DE INTRARE LA MECIURILE DIN CHAMPIONS LEAGUE GĂSIȚI AICI:
Barcelona a rezolvat dubla manșă cu Manchester City mult mai clar decît se așteptau mulți la momentul tragerii la sorți. Mă număr printre cei care credeau că City avea șanse considerabile să elimine o Barcelona ce se află destul de departe de zona de garanții de acum 3-4 ani. Credeam, cred și acum, că Manchester City are cel mai bun lot din Premier League, jucător cu jucător, luați la bucată, ca la piață, credeam, cred și a cum, că Manchester City are un bun antrenor capabil de performanțe, pe care le realizase oarecum în trecut.
BILETE DE INTRARE LA MECIURILE DIN CHAMPIONS LEAGUE GĂSIȚI AICI:
Se pare însă că nu-i suficient. Se pare că nu-i suficient să ai un lot de multe sute de milioane, cu fotbaliști de mare valoare, pentru a elimina pe FC Barcelona, care mi se pare în continuare, și-n ciuda calificării, departe de vremurile de altădată, vremuri care e foarte posibil să nu se mai repete. Dar despre Barcelona, ceva mai jos. Se pare că Manchester City are un antrenor bun, dar nu unul foarte bun. Se pare că Manuel Pellegrini confirmă cele spuse despre el în momentul în care Txiki Beguiristain s-a decis să-l contracteze, anume că e un excelent antrenor de echipe normale, dar e un antrenor prea normal pentru echipe excelente.
L-am criticat pe Pellegrini pentru tactica abordată în partida tur. Inclusiv după returul de pe ”Camp Nou” am considerat că, de fapt, City a pierdut calificarea pe terenul său. Pe de altă parte, văzînd cum s-a jucat la Barcelona, parcă parcă i-aș da dreptate chilianului, în sensul că, plecînd de la stilul pe care l-a impus la echipa sa și la jucătorii pe care-i are, a aborda un meci cu Barcelona, chiar și acasă fiind, pe cartea ofensivă e mult prea riscant. S-a văzut asta foarte bine pe ”Camp Nou”, în repriza a doua, la începutul ei mai bine zis, în singura perioadă în care City a dominat și a pus realmente în pericol apărarea firavă a catalanilor. Ei bine, fix în această perioadă a venit golul lui Messi. Și, dacă stăm să analizăm și alte tronsoane ale partidei, Barcelona și-a creat marile ocazii plecînd din atacuri ale lui City, reacționînd la mingi pierdute de oamenii chilianului. De aceea înclin să cred acum că Pellegrini n-a gîndit chiar rău meciul tur, îndreptîndu-l spre un 0-0, cu perspective de a decide calificarea în retur, la care Barcelona trebuia să atace ca să dea gol. N-a gîndit posibilitatea eliminării lui Demichelis, n-a avut un plan de rezervă, de altfel a reacționat foarte tîrziu și destul de bizar după ce echipa a rămas în inferioritate. Scriam după Arsenal-Bayern, de la Londra, că Guardiola n-are un singur plan măreț pentru o partidă, ci mai multe planuri mici, ce pot fi aplicate în funcție de situație. Diferența dintre un antrenor bun și unul foarte bun aici stă, în fotbalul de azi unde strategia e la fel de importantă ca pasa de gol. Pellegrini e un antrenor bun, dar în categoria antrenorilor foarte buni deocamdată nu intră, acest etaj e rezervat altora.
Unde nu l-am înțeles pe chilian e la momentul schimbărilor de la pauză. La 0-0 și cu doar 45 de minute în față, pentru ce faci schimbare post pe post, obligată se pare de accidentarea lui Aguero? De ce nu încerci să riști, eventual cu încă un jucător ofensiv lîngă Dzeko, poate Navas, poate Negredo, dar mai ales de ce nu încerci să-l urci pe Toure Yaya un pic mai sus, în zona de unde, folosindu-și fizicul, dar și virtuțile tehnico-tactice, a rezolvat finala cu Suderland? Poate că, în această situație, Barcelona i-ar fi prins și mai des pe contre pe ”cetățeni”, dar poate că exista și varianta unor atacuri mai concrete, care să destabilizeze o apărare, o spun încă o dată, fragilă. N-o să aflăm niciodată, ne găsim pe teritoriul lui „dacă” și pe cel al lui ”parcă”. Pentru City rămîne acum varianta luptei pentru titlu, fără alt stres colateral venit din confruntări internaționale. Îl poate obține, pentru că Premier League oferă alte cîmpuri de bătălie decît Champions League.
BILETE DE INTRARE LA MECIURILE LUI MANCHESTER CITY GĂSIȚI AICI:
Despre Barcelona acum. Am auzit, obsedant aproape, după meci ideea de ”recuperar sensaciones”. A spus-o Xavi la Euro Fotbal, a spus-o Messi, a spus-o Valdes, a spus-o Mascherano. Mai corect ar fi să spunem că Barcelona a recuperat unele senzații. Cine spune că Barcelona a făcut un meci mare cu City e într-o clară eroare. A făcut un meci bun, care-i permite să fie din nou în ”sferturi” și să arate că e o echipă care contează încă. Scriam în avancronica partidei de pe ”Camp Nou” că Barcelona are nevoie de un pumn în masă cu care să arate că e vie în această luptă infernală din Champions League. A dat acest pumn în masă, a arătat că e vie, dar nu mai mult.
Tata Martino a ales să trimită în teren cei mai buni jucători pe care-i are de la apărare în sus. Inclusiv Neymar, căruia i-a găsit o poziție prin care să-l apropie mai mult de Messi, dar și cu care să-i lase lui Iniesta în stăpînire banda stîngă. I-a ieșit și trebuie să-i acordăm merite pentru asta, așa cum l-am criticat pentru lipsa de idei în alte situații. Chit că se vedea că nu e obișnuit cu acestă zonă, Neymar s-a descurcat onorabil și are o certă marjă de progres dacă se va continua pe același sistem în meciurile importante și nu văd de ce nu s-ar continua. Primul prilej ar fi duminica viitoare, în Clasico, și chiar va fi interesant să vedem în acea zonă cum se vor lupta Dani Alves și Neymar cu Di Maria și Marcelo.
Problemele pentru Barcelona sînt destule. Mi se pare că a experimentat pe durata dublei cu City mai multe stiluri de meci. Combinativ, de contraatac, de apărare aglomerată, fără a impune nici unul dintre ele. Mi s-a părut că apărarea are în continuare probleme și nu știu cum s-ar fi descurcat Pique și Mascherano dacă Aguero și Dzeko, sau Negredo, ar fi jucat măcar un minut împreună. Și nu știu cum Barcelona ar fi rezolvat calificarea dacă în tur se termina 0-0. Poate că ar fi rezolvat-o, căci îl are pe Messi. Care e în aceeași situație, destul de departe de acel Messi care lua meciul în spate și-l rezolva. Mi se pare că, din punct de vedere fizic, poate și psihic, Messi e chiar sub cel din returul cu Milan de anul trecut.
Există însă și-n cazul lui Messi și-n cazul Barcelonei destule posibilități de creștere. Messi continuă să fie decisiv, dar are nevoie de data asta și de o echipă care să-l susțină mai mult decît pînă acum. Nu e puțin lucru să elimini, cu două victorii, o forță precum City, singura care a cîștigat în acest sezon la Munchen, dar nu știu dacă e suficient. Senzația e că Barcelona de azi poate cîștiga Champions League doar printr-o tragere la sorți favorabilă în ”sferturi” și o conjunctură fericită în semifinale.
BILETE DE INTRARE LA TOATE MECIURILE BARCELONEI DIN ACEST SEZON GĂSIȚI AICI:
Barcelona-Manchester City începe de la 2-0 pentru Barcelona. Un rezultat care, înregistrat în prima manșă, în deplasare, niciodată n-a putut fi întors în Champions League. Ar trebui așadar să fie o misiune ușoară pentru catalani. Dar oare va fi? Golul lui Dani Alves de la Manchester e foarte important în acest context, căci dacă atunci s-ar fi terminat doar 1-0 echilibrul ar fi fost astăzi mult mai prezent, incertitudinea de asemenea.
BILETE DE INTRARE LA MECIURILE DIN CHAMPIONS LEAGUE GĂSIȚI AICI:
Mi-amintesc că-n tur, la Euro Fotbal ne-am manifestat cu totii mirarea că Barcelona, cu avantaj pe tabelă și om mai mult pe teren nu forța marcarea golului doi, eventual și a golului trei, care să rezolve problema calificării. El a venit în cele din urmă, dar și cu o mînă de ajutor din partea lui Manuel Pellegrini, care l-a scos pe Kolarov și a eliberat toată banda pentru Dani Alves, dar senzația a fost că Barcelona era mulțumită și cu 1-0. Și, văzînd cum stau lucrurile la echipă în aceste zile, zău dacă la 1-0 meciul de azi nu era deschis oricărui rezultat.
Am văzut la Bayern-Arsenal marți, am văzut și anul trecut, am văzut la Bayern-City în acest sezon, în faza grupelor, o diferență de două goluri în tur se transformă, în retur, într-un cadou cu care nu prea înțelegi ce să faci. Pare că totul e cîștigat, deși nimic nu e cîștigat. Bayern-ul lui Pep a înțeles lucrul ăsta și a controlat partida cu Arsenal, de unde și senzația de plictiseală a unora, care nu pricep și pace că fotbalul de azi e foarte multă strategie.
Din acest punct de vedere, City are modelul din meciul acela cu Bayern, de care pomeneam mai sus. Cînd a fost foarte aproape de surpriză. Diferența e că azi, acest ”foarte aproape” nu funcționează, azi se merge pe principiul ”ești sau nu ești”. City trebuie să dea 3 goluri ca să se califice, două ca să ducă meciul în prelungiri, eventual la penaltyuri. Și nu trebuie să primească, aspect foarte important, căci vorbim totuși de Barcelona și de Camp Nou, unde contextul e un pic diferit. Desfășurătorul perfect pentru City ar fi să dea un gol și să sporească astfel nervozitatea gazdelor, înțelegînd aici echipă și public, căci Barcelona e, istoric vorbind, un loc predispus crizelor de nervi.
Problema e cum va putea Pellegrini să facă asta. În tur n-a izbutit să ia mingea Barcelonei decît în foarte puține ocazii. Dacă se repetă scenariul și azi, City e condamnată, căci fără să ai mingea nu prea ai cum să dai gol. Revine Kun Aguero, iar asta e o veste excelentă pentru Pellegrini. Kun e letal în zona careului advers, dar revin la fraza de mai sus, trebuie să i se livreze mingea acolo. Pe vremea cînd Kun juca la Atletico, Barcelona lui Guardiola se apăra aproape de centrul terenului în meciurile contra lui pe teren propriu. Barcelona de azi nu prea mai dă această senzație de siguranță defensivă, dimpotrivă. Presupun că Pellegrini va mai alinia un atacant alături de Kun, probabil Negredo, așa ar fi logic, astfel încît Negredo să-l țină ocupat pe Pique, căci ar exista și varianta paselor lungi, direct pe el, iar Kun să caute duelurile cu Mascherano în viteză, ceea ce pe ”El Jefecito” nu-l avantajează, calitatea lui de bază fiind anticipația.
Pare simplu, nu-i așa? Problema e că o astfel de tactică poate fi nu doar riscantă ci și contraproductivă, căci obligă introducerea în teren a unor fotbaliști care știu cu mingea, dar nu prea știu s-o recupereze, atunci cînd o are adversarul. Dacă va juca Fernandinho alături de Toure Yaya, cu atît mai mult. Să presupunem că Fernandinho, Yaya sau chiar Silva pierd mingea, iar Barcelona declanșează contra. Fără Demichelis, care l-a anticipat destul de bine pe Messi cît a jucat, avem o problemă, căci Lescott nu e capabil de așa ceva, el are alte calități. Eu l-aș forța alături de Kompany pe Javi Garcia, pentru a se evita această problemă. În plus aș mai forța prin toate mijloacele fazele fixe.
BILETE DE INTRARE LA MECIURILE LUI MANCHESTER CITY GĂSIȚI AICI:
E foarte greu pentru City să poată să impună acest joc pe Camp Nou. Arsene Wenger a încercat lucrul ăsta marți, la Munchen, dar n-a putut, deși a jucat mai ofensiv decît altădată. Bayern însă e, astăzi, o echipă perfect stăpînă pe forțele sale, la care relația antrenor-jucători e foate bună. La Barcelona am dubii că e așa. Tata Martino nu cred că are altă soluție decît să repete tactica din tur, cu Busquets-Xavi-Iniesta-Fabregas împreună în teren. Iniesta revine, iar încurajările publicului îl vor ajuta să treacă peste mica dramă trăită și-l vor motiva. Ar mai fi Messi, care acasă se transformă. Și ar mai fi loc de un jucător. Aici, pentru această ultimă poziție, cea de coleg al lui Messi, sînt foarte curios dacă Tata Martino va intra sau nu cu Neymar. Parcă pentru acest meci e nevoie de un jucător cu viteză, care să știe să profite de posibilele spații, dar care să se și implice activ în momentul cînd mingea ar fi la adversar. Mi se pare că Pedro răspunde unor astfel de cerințe, chiar și Alexis Sanchez, însă Neymar nu prea.
Lucrurile sînt oricum mai simple pentru Tata Martino decît pentru Pellegrini. Are totuși 2-0 și-l are pe Xavi capabil să impună ritmul convenabil unui astfel de meci. Pentru Barcelona ar fi momentul unui pumn în masă, ceva de genul celui dat anul trecut cu Milan, un pumn în masă al cărui zgomot să avertizeze lumea fotbalului că această echipă nu e terminată. Și așa în ”sferturi” apar numai adversari complicați, dar asta e ceea ce ar urma. Dacă Barcelona ratează această calificare, și chiar există variante să se întîmple asta, căci City are destulă forță, prăpastia e cea mai apropiată oprire.
BILETE DE INTRARE LA TOATE MECIURILE BARCELONEI DIN ACEST SEZON GĂSIȚI AICI:
Evident, orice analiză după acest Manchester City-FC Barcelona, de la care, să fiu sincer, eu unul așteptam mai mult, va avea ca punct de plecare cuvîntul ”dacă”. Dacă a fost sau nu penalty la Messi, dacă a fost sau nu fault la Navas în faza de dinainte, dacă a fost sau nu penalty pentru Barcelona în prima repriză, dacă a fost sau nu gol valabil cel marcat de Barcelona în a doua repriză. În mare, răspunsurile la aceste întrebări s-au dat. Și cred că ar fi o mare eroare să plecăm, în judecarea acestui meci, de la aceste greșeli de arbitraj. Așa cum a făcut-o, înțeleg, Manuel Pellegrini.
BILETE DE INTRARE LA MECIURILE DIN CHAMPIONS LEAGUE GĂSIȚI AICI:
Să rămînem la cuvîntul ”dacă”. Dacă Manchester City n-ar fi fost atît de temătoare înaintea acestui joc, dacă n-ar fi fost atît de respectuoasă față de numele adversarului, dacă nu s-ar complăcut într-o tactică de deplasare pe teren propriu, dacă nu ar fi pus pe primul plan ideea de a nu primi gol în loc s-o pună pe cea de a da gol, pe teren propriu, mă văd nevoit să repet, dacă toate astea nu s-ar fi petrecut poate că am fi avut spectacolul pe care-l așteptam cu toții.
Pe mine unul m-a surprins felul în care City a ales să cedeze deliberat mingea și terenul. Vorbim totuși de o echipă care a dat 117 goluri în 40 de meciuri (calculați singuri media pe meci) și care, dacă ar fi jucat restanța cu Sunderland în campionat, poate că ar fi fost lider în Premier League avînd la bază golaverajul. Adică golurile. Pe care le-a marcat, nu le-a primit cadou, și dacă le-a marcat înseamnă că și-a creat ocazii de a marca. Și cum nu există echipă cu un procentaj de sută la sută de a transforma în gol situațiile pe care și le creazămerg mai departe cu ecuația și mă gîndesc că la acest număr de goluri uriaș ar rezulta măcar un număr de 3 ori mai mari de ocazii. Deci City nu e o echipă care să în mod obișnuit un fotbal defensiv, dimpotrivă.
Cu Barcelona însă a arătat nenatural. Poate că eșecul cu Bayern din toamnă l-a marcat foarte tare pe Pellegrini. Atunci, Bayern-ul lui Guardiola a depășit clar pe City la posesie, dar și-a creat și o sumedenie de ocazii, iar scorul putea fi mult mai mare. Din acest punct de vedere, plecînd de la ideea că Barcelona de azi încă păstrează din adn-ul perioadei Pep, lui Pellegrini i-au ieșit mai bine temele. Pînă la penalty, Barcelona a avut posesie, dar nu și-a creat ocazii mari de gol. Sigur, întorcîndu-ne la prima frază a acestui text și la cuvîntul ei cheie, DACĂ Barcelona ar fi primit penalty în prima repriză nu avem de unde să știm cum s-ar fi derulat meciul ulterior. Poate că era mai bine, poate că Pellegrini ar fi renunțat la teamă și ar fi atacat mai mult. Barcelona, spre diferență de acea echipă a lui Pep de acum cîțiva ani, e mult mai fragilă în apărare, ceea ce s-a văzut inclusiv marți, cînd City în inferioritate a fost de cîteva ori periculoasă.
Pellegrini, care înainte de meci anunța că City e acum echipa reprezentativă a orașului Manchester și că, datorită acestei fapt nu va renunța la posesie (”nu vom renunța la ideea de a fi protagoniștii balonului”, a spus mai exact) cam asta a făcut. Și felul în care a făcut echipa a arătat că Pellegrini nu are ideile foarte clare în minte. În avancronica partidei, mă gîndeam care va fi poziția lui Toure Yaya și preconizam că va fi într-o linie de 3 mijlocași centrali, dar ceva mai avansat, acel mijlocaș ”box to box” din fotbalul britanic. Cred și acum că i-ar fi venit mai bine această poziție în acest meci contra Barcelonei. Sînt curios cum ar fi arătat echipa dacă Aguero era apt, căci din ce am văzut prin introducerea lui Kolarov împreună cu Clichy, doi fundași stînga așadar, Pellegrini a avut în cap o așezare pe două linii de 4 plus Silva în ajutorul lui Negredo. Mă tem că și cu Aguero apt tot asta ar fi fost schema și ar fi ieșit din ea Negredo. Putea foarte bine chilianul să joace cu Navas-Nasri-Silva în spatele lui Negredo, dacă ar fi vrut neapărat.
BILETE DE INTRARE LA MECIURILE LUI MANCHESTER CITY GĂSIȚI AICI:
Poate că din ceea ce am scris eu mai sus s-ar putea deduce că meritele Barcelonei sînt foarte puție și că, de fapt, meciul a fost pierdut de City. Nici vorbă de așa ceva. Barcelona a făcut jocul pe care l-a gîndit, dar pentru un meci în condiții de deplasare, în fața unei echipe puternice și prolifice. Din punctul ăsta de vedere, nimic de reproșat lui Tata Martino, pe care l-am criticat de multe ori pe acest blog. Și-l critic și acum, căci la 1-0, cu adversar în 10 oameni și fără Demichelis, de care multă lume a rîs, dar care pînă să fie eliminat l-a anticipat aproape mereu pe Messi, în aceste condiții specifice deci, el a îmbrăcar haina temătoare a omologului său și n-a forțat rezolvarea calificării încă din tur. Dacă nu era golul cu oarece șansă marcat de Dani Alves, vezi jucătorul lui City care alunecă în acea fază, s-ar fi mulțumit cu 1-0. Nici introducerea lui Neymar, chit că are o contribuție la golul de 2-0, parcă nu mi-e clară, mult mai limpede, în opinia mea evident, era introducerea lui Pedro, care e mai rapid, mai vertical și mai apt să cîștige dueluri cu amorțitul Lescott. Apropo de Lescott și de apărarea lui City, colosală prestația lui Kompany, care mie mi se pare în primii 3 fundași centrali ai momentului.
Se mai poate întîmpla ceva în retur? Mulți ar gîndi că nu. Sau, mai corect zis, că nu prea. City e însă o echipă tare, e capabilă să dea un gol la 0-0 și să ridice temperatura meciului. Va intra și Aguero, problema e că va trebui să atace, să aibă posesie. Dacă pe ”Etihad”, la 0-0, Barcelona a plimbat mingea cu multă lejeritate, pe ”Camp Nou”, cu renta din tur, fără obligație de a marca și cu ușoarea relaxare că și un gol primit nu contează, catalanii ar trebui să facă legea. Fotbalul e al fotbaliștilor în cele din urmă.
BILETE DE INTRARE LA TOATE MECIURILE BARCELONEI DIN ACEST SEZON GĂSIȚI AICI:
Revine Champions League și ce bucurie mai mare poate exista pentru amatorii fotbalului adevărat pe care această competiție îl propune decît un duel Manchester City-Barcelona. Un afiș excepțional pentru cea mai tare competiție fotbalistică existentă în acest moment. Nu demult am explicat de ce, în opinia mea, avem de fapt două competiții într-una singură, Liga Campionilor în toamnă, Champions League primăvara. Acum e vremea pentru Champions League, Liga Campionilor a avut și va avea farmecul ei, dar nimic nu se compară cu meciurile eliminatorii, duelurile în care una dintre echipe rămîne pe-afară, partidele în care nici o greșeală nu e admisă pentru că cea mai mică greșeală poate fi fatală.
City-Barcelona e duelul celor mai bune atacuri din Europa. 117 goluri are City în 40 de meciuri, 111 are Barcelona în tot atîtea. Dacă City nu-și amîna meciul de campionat cu Sunderland, poate că era, ca și Barcelona în Primera, lider în Premier League, și am fi avut și duelul locurilor 1 în cele mai puternice campionate ale momentului. Celor care o să sară ca arși să-mi reamintească de Bundesliga o să le cer să se uite un pic pe clasament și să-mi spună dacă e într-adevăr puternic un campionat ce poate fi cîștigat, matematic, la finalul lunii martie. Am spus ale momentului, adică azi, nu acum un an, nu acum doi sau 3 sau 5. Și o să-i mai rog să citească de ce cred eu că Bayern e cea mai puternică din lume, căci e foarte important aspectul, Bayern a omorît suspansul acestui campionat ce rămîne foarte spectaculos, dar nu puternic. Dacă îmi spuneți în care fotbal din Europa echipa de pe locul 1 racolează cei mai buni oameni ai singurei urmăritoare cu pretenții vă rămîn dator!
BILETE DE INTRARE LA MECIURILE DIN CHAMPIONS LEAGUE GĂSIȚI AICI:
Dar nu ăsta e subiectul. Fiecare cu părerile lui, cu opțiunile lui. Ne întoarcem la City-Barcelona! Va fi o bătălie pentru minge. Sînt două echipe construite pentru a ataca, pentru a avea posesia. Nici una nu știe să joace altfel, nici una nu știe să se apere foarte bine, ambele au mari carențe atunci cînd se pierde mingea. Mie unul mi se par chiar mai mari la City decît la Barcelona, ceea ce arată că Manuel Pellegrini încă nu a izbutit să facă echipa să joace așa cum vrea el. Malaga în sezonul trecut pierdea foarte puține baloane, poate și pentru că, neavînd în componență fotbaliști de mare valoare precum City, echipa în sine era mai disciplinată. Fotbaliștii de mare calitate au tendința deseori să se răzvrătească din rigorile tactice, au tendința să piardă din vedere disciplina și s-o ia pe cont propriu. Ceea ce în fața unui rival puternic e foarte rău.
Barcelona lui Guardiola pierdea extrem de puține mingi. Bayern-ul de azi face același lucru. Asta e filozofia lui Pep, dar ea nu poate fi continuată fără el ”in charge”. Barcelona lui Tito Vilanova pierdea deja multe mingi și se expunea. Cred că aici va fi cheia meciului de azi, poate și a dublei în general, echipa care va pierde mai puține mingi va cîștiga.
Pentru FC Barcelona e momentul esențial al sezonului, e momentul pefect de a arăta că încă e o echipă pe care se poate conta. Mi se pare că-n acest duel al posesiei are un plus. Xavi a fost odihnit cu Rayo și e bine din punct de vedere fizic. A revenit Iniesta, ceea ce e o garanție a posesiei fără pierdere. Iniesta e dezechilibrant și atrage adversari ca un magnet. Dacă vin doi spre el, deja asta înseamnă că în altă zonă a terenului cineva e liber. Ar mai fi și Fabregas, aflat într-un foarte bun moment de formă, care se va alătura lui Xavi și Iniesta în zona de construcție. Asta înseamnă că Messi e degrevat de sarcina asta și poate să aștepte că unul dinre cei trei să-i dea pasa potrivită, între linii. Dacă Messi primește între linii și e cu fața la fundașii lui City vor fi mari probleme pentru ei, mai ales că Demichelis, care se anunță titulari, a pierdut mult din viteza pe care și-așa n-o prea avea.
Probabil că va juca Alexis. Neymar nu e încă pentru un asemenea joc, chit că a dat acel super-gol cu Rayo și a arătat o mare poftă. City nu e Rayo, iar Alexis (sau Pedro, aici alegerea e tare grea pentru Tata Martino) are acea capacitate de efort, de a coborî cu adversarul, de a se lupta pentru o minge pierdută, capacitate pe care Neymar nu prea o are. Alexis în dreapta atacului Barcelonei înseamnă o povară în plus pentru Kolarov, care nu va putea astfel să vină foarte des în ajutorul lui David Silva. Chit că nu e formulă prea uzuală, cred că Barcelona va arăta precum în imagine în această seară, cu banda stîngă lăsată în principal lui Iniesta, căci Jordi Alba va avea acolo un adversar tare greu, pe Jesus Navas. Sarcina golului va fi din nou a lui Messi, dar nu trebuie trecute cu vederea urcările lui Fabregas sau infiltrările lui Alexis, ca 9 fals. E o poziție despre care eu scriu de ceva vreme și pe care au descoperit-o brusc și alții, care nu pricep un lucru simplu, 9 fals nu e 9, tocmai asta e ideea, în poziție de 9 fals pot ajunge, pe rînd, mai mulți jucători, nu doar unul.
BILETE DE INTRARE LA TOATE MECIURILE BARCELONEI DIN ACEST SEZON GĂSIȚI AICI:
Din ce am citit, Manuel Pellegrini ar intenționa să joace cu 3 mijlocași centrali. Să-l introducă și pe Javi Garcia lîngă Yaya Toure și Fernandinho. Un demers care mi se pare cît se poate de logic. Perechea Fernandinho-Yaya Toure și-a arătat de 
cîteva ori limitele în ceea ce privește tranziția defensivă. Fernandinho nu e un mijlocaș închizător pur, cromozomii săi brazilieni limitîndu-i munca de distrugere, în vreme ce Yaya nu prea a fost niciodată. Poate de aceea a și plecat de la Barcelona, dar despre asta ceva mai jos. Javi Garcia ar fi exact elementul de care are nevoie Pellegrini în acest meci pentru a aduce un plus de siguranță, de mușchi, de forță într-o zonă de teren ce pare dominată de ”strumfii” Barcelonei.
Absența lui Aguero face destul de simplă așezarea. Silva și Navas vor fi pe cele două benzi, iar Yaya Toure va avansa un pic, va juca un fel de număr 10, ”box to box”, ceea ce va reprezenta un alt element cheie al meciului, căci atunci cînd pleacă în acțiune, la forța pe care o are, Yaya e foarte greu de oprit și prin fault. O minge pierdută de Barcelona l-ar expune pe Busquets la un duel unu contra unu cu Yaya Toure. În plus, cu Javi Garcia, Yaya, Kompany, Demichelis și Negredo, City dispune de un avantaj colosal la fazele fixe, care devin adevărate lovituri de pedeapsă pentru catalani.
BILETE DE INTRARE LA MECIURILE LUI MANCHESTER CITY GĂSIȚI AICI:
Am promis ceva despre Toure Yaya. Celor care-i spun invers le reamintesc că asta a fost solicitarea jucătorului atunci cînd a venit la FC Barcelona, să nu i se mai spună așa, că să nu fie confundat cu Kolo, fratele său, și să fie numit Toure Yaya. Va fi pentru el un meci special. Mulți poate că se întreabă cum a fost posibil ca Barcelona să piardă un asemenea fotbalist. Mulți pun în cîrca lui Guardiola această plecare, mai exact în dorința lui Pep de a-i face loc lui Sergio Busquets. Dincolo că și dacă ar fi așa, demersul și-a dovedit deja fiabilitatea, căci cu Sergio Busquets titular indiscutabil Barcelona și Spania au cunoscut gloria, ceea ce nu poate fi o coincidență.
Problema ivorianului, în realitate, a fost alta. A fost dublă, dacă vreți. Prima, cea sportivă. Yaya nu e un clasic mijlocaș închizător, așa cum e Busquets, el e mai degrabă un milocaș central, ”interior” cum se mai spune. Putea juca și ca închizător, dar nu oferea garanțiile lui Busquets, la fel cum nu le oferă nici la City, mai ales că la Barcelona modulul prevedea și prevede un singur mijlocaș de genul ăsta, nu doi ca-n alte echipe. În mod normal, Toure Yaya ar fi trebuit să joace alături de Sergio Busquets, cam cum a mai făcut-o ulterior Keita, doar că la Keita lucrurile au fost mai simple, el și-a acceptat rolul de jucător de lot. Pe care Yaya nu l-a prea acceptat, poate și pentru că e mai bun decît Keita. Dar și pentru că a avut un impresar, Dmitri Selcuk, avid de comisioanele venite dintr-un transfer, dar și, ulterior, din numeroasele creșteri de salariu pe care ivorianul le-a rimit la City.
Concurența lui Yaya pe post ar fi fost Xavi și Iniesta. Ceea ce, indiferent de cît de bun era, și chiar era, Toure, i-ar fi limitat prezența la meciurile importante, visul oricărui fotbalist pînă la urmă. Oferta lui City a venit la momentul oportun și pentru el, dar și pentru impresarul care tocmai obținuse, cu avantajale sale logice, prelungire de contract cu Barcelona pînă în 2014 și mărire de salariu aferentă. Veți spune poate că exagerez tot amintind numele acestor impresari, însă ei sînt extrem de importanți în viața și cariera marilor fotbaliști. Se spune că în spatele deciziilor majore ale unui fotbalist stă un impresar cu influență, iar Figo ar putea la un moment dat să spună adevărata poveste a transferului său din 2000.
Pînă una alta, cu Toure Yaya ca element de legătură, Manchester City-FC Barcelona e cel mai potrivit prilej să savurăm spectacolul campionilor din UEFA Champions League.
Manchester City vs Chelsea poate fi caracterizat în multe feluri. Petro dolari vs rublo-dolari. Meciul echipelor pentru care noțiunea de fair-play financiar, cu care ne amenință de ani buni Michel Platini, pare să nu existe. Disputa patronilor al căror buzunar e mereu plin. Pellegrini vs Mourinho. Ideile primullui contra filozofiei celui de-al doilea. Și tot așa. Fiecare după cum îi place. Este însă duelul celor mai puternice loturi din Premier League. Dacă n-ar exista Bayern Munchen, aș spune că e duelul celor mai puternice loturi din lume. Dar, pentru că există Bayern, poate și pentru că nici City și nici Chelsea n-au în componență fotbaliști de genul Cristiano Ronaldo ori Messi, mă limitez la ideea duelului greilor din Premier League.
BILETE DE INTRARE LA MECIURILE DIN PREMIER LEAGUE GĂSIȚI AICI:
N-am uitat de Arsenal. Știu că e liderul la zi și mai știu că tare mult le-ar conveni ”tunarilor” un egal astăzi. Nu cred însă că e cineva care poate să spună răspicat și cu argumente că lotul lui Arsenal e peste cel al lui City sau al lui Chelsea. Luați post cu post echipele și vă veți convinge. Cel mai bun om al lui Arsenal în momentul de față e Mesut Ozil. E singurul care poate susține un astfel de duel, ipotetic evident. Dar luați concurenții lui la celelalte două. Ar fi David Silva și Eden Hazard. Eu unul, dincolo de simpatii, zău că nu mă pot hotărî pentru vreunul dintre ei. La celelalte posturi, deja discuția încetează.
Să revenim la City-Chelsea! În tur, a fost 2-1 pentru Chelsea. Va amintiți poate meciul, eroarea din final, neînțelegerea dintre Hart și Nastasic de care a profitat Torres. De atunci City s-a schimbat. Parcă a fost un declic, căci înainte de acel meci echipa lui Pellegrini pierduse și cu Cardiff City, și cu Aston Villa, nu mai vorbesc de meciul cu Bayern. Scoțînd din calcul excepția numită Sunderland, Manchester City a devenit o echipă feroce, cea mai feroce din europa, parcă mai feroce și decît Bayern, care cîteodată se mulțumește să gestioneze un avantaj. City dă în schimb goluri peste goluri, acasă, deplasare, nu mai contează.
Luna care urmează se anunță extrem de importantă pentru City. Adaug aici și ziua de 2 martie, cînd e finala Cupei Ligii. Chelsea în campionat și apoi în Cupa Angliei, Barcelona în Champions League, cam astea ar fi bornele. Accidentarea lui Kun Aguero poate fi preocupantă în acest sens. Sînt tare curios cum va aborda Pellegrini meciul de azi în zona de atac. Presa engleză dă ca sigură perechea Negredo-Dzeko, cu David Silva și Navas în benzi, Silva cu ceva mai multă libertate de mișcare, Navas ceva mai liniar, cu Toure Yaya și Fernandinho ca pereche de mijlocași centrali. Dacă ar fi fost apt de joc Nasri, poate că ar fi apărut el în formula de start, dacă Jovetici s-ar fi refăcut mai demult, de asemenea.
BILETE DE INTRARE LA MECIURILE LUI MANCHESTER CITY GĂSIȚI AICI:
Formula de mai sus anunță un City super-ofensiv. Ceea ce ar putea însemna un Chelsea fix pe gustul lui Jose Mourinho. Care înseamnă un 4-3-3 și nu un 4-2-3-1. Deși la Real a jucat de mai multe ori 4-2-3-1, se pare că nu era mulțumit. Am citit de curînd o carte scrisă de un ziarist spaniol despre perioada lui Mourinho la Real Madrid, ”Preparanse para perder” se cheamă, o să scriu cît de curînd ceva despre ceea ce am citit acolo. Ei bine în această carte e descrisă bine filozofia lui Mourinho, ideea ”dacă mingea e mai mult la adversar, sînt mai mari și șansele ca el să greșească mai mult și noi să profităm”. Plecînd de aici, cred că e inutil să pariem pe echipa care va cîștiga diseară duelul posesiei.
Acest prim sezon al lui Mourinho la Chelsea părea unul de rodaj. Părea, pentru că eu sînt convins că portughezul vrea să cîștige titlul. Ar fi o recăpătare a strălucirii lui, un pic ștearsă de ultimul sezon fără trofee la Madrid. Dacă e cineva care să se pună astăzi stavilă în fața entuziasmului ofensiv al celor de la City acesta e Jose Mourinho. Să ne uităm la rezultatele sale în fața contracandidatelor. Egaluri afară cu Arsenal, Tottenham, Manchester United, victorii acasă cu Liverpool, City și Manchester United.
Mourinho declara că nu va pune autobaza în poarta lui Cech. Și mai declara că vrea să atace. Apoi completa: ”asta o să încerc în primele 10 minute, dar dacă nu se va întîmpla, lumea să știe că n-am putut, nu că n-am vrut”. Fiecare ia din aceste cuvinte ceea ce crede de cuviință, însă Chelsea n-a fost o echipă care să impresioneze prea tare în sezonul ăsta la capitolul ofensivă.
Există însă unele dueluri care pot îndrepta partida într-o direcție sau alta. Acest gen de meciuri pot fi decise la detalii. Silva contra Ivanovici, Hazard contra Zabaleta, Ramires contra Kolarov (sau Clichy) și Oscar care va încerca să destabilizeze prin poziționare perechea Toure-Fernandinho, cu ceva carențe pe faza defensivă, pe repliere.Eu totuși cred că Mourinho va mai trimite un jucător în zona sa de mijloc, fie retrăgîndu-l pe Ramires, fie jucînd cu David Luiz alături de Obi Mikel sau Lampard, are destule soluții, inclusiv noul venit, Matici, care e un mijlocaș defensiv prin excelență. În atac nu prea are variante Mou, așa că Samuel Eto`o pare a avea garantat locul, cu Torres accidentat și Demba Ba mai puțin în grațiile lui Mourinho. Dar, dacă tot e să facem presupuneri, ce-ați zice de o titularizare surpriză a lui Salah, care nu degeaba a fost adus totuși. De la început ori nu, eu cred că-l vom vedea diseară pe egiptean în teren.
BILETE DE INTRARE LA MECIURILE LUI CHELSEA GĂSIȚI AICI:
Toți ceilalți îți spun ce se întîmplă, eu îți spun și de ce se întîmplă
Recomand
Caută-mă!