Pentru Arsenal, Bayern era marți seară un vizitator nedorit. Așteptat, dar sosit într-un moment nepotrivit. Un oaspete de genul celor cu care trezești pe cap tocmai cînd ai vrea să faci altceva, care te ține de vorbă, deși n-ai chef, și-ți mănîncă toată mîncarea din casă, deși nu l-ai invitat la masă. Și care mai apoi pleacă lăsîndu-te cu ochii în soare, cu gura căscată și cu gîndurile zburînd la un viitor incert. Citeste mai mult …
E limpede că meciul cel mai important al acestei zile e cel al României din Feroe. O victorie ne poate duce la Euro și asta e, pînă la urmă, tot ceea ce contează. Duelul de la distanță cu Ungaria va fi interesant de urmărit. Excluzînd partidele din grupa noastra, foarte interesantă e și grupa Germaniei, unde se cunosc primele trei echipe clasate, dar în urma meciurilor de azi se va decide ordinea lor. Cum campioana mondială are meci mai simplu cu Georgia, confruntarea dintre Polonia și Irlanda tinde să fie cea mai interesantă a serii. Citeste mai mult …
”Jurgen Klopp is coming to Kop”. Cam ăsta cred că e refrenul la modă acum în Liverpool. Eventual pe melodia din ”Santa Klaus is coming to town”, pe care ne pregătim s-o ascultăm pînă la disperare în săptămînile care urmează. Se și potrivește. Ia încercați s-o fredonați, cu Klopp în loc de Santa Klaus, și veți vedea că merge la fix. De fapt, dacă stau bine să mă gîndesc, merge la fix și asocierea dintre Jurgen Klopp și Santa Klaus. Citeste mai mult …
De cînd există acest sport în forma sa actuală, mai apropiat de industrie decît de epoca romantică, atacanții formează acel grup pe care orice echipă de fotbal se bazează pentru a cîștiga un meci. Nu degeaba ei sînt, în general, cei care au salariul cel mai mare și în care s-a investit cel mai mult în perioadele de transferuri. În spatele lor stă sarcina de a băga, cum se mai spune pe la noi, mingea în poartă, dar asta, deși uneori pare foarte simplu, se dovedește a fi mult mai complicat. Fotbalul fără atacanți nu prea poate exista. Citeste mai mult …
Despre Marco Reus am citit o sumedenie de bazaconii în ultima vreme. Unii erau convinși că va semna cu Real Madrid. Atît de convinși erau, încît am aflat de la ei că Marco s-a apucat să învețe limba spaniola, a început să-și caute casa pe lîngă Madrid ori e în discuții cu compatriotul Khedira să preia locuința acestuia. Alții erau la fel de convinși că va merge la Barcelona, din iarna lui 2016, atunci cînd catalanii vor putea sa faca din nou transferuri. După aceștia, unica preocupare a lui Reus era unde va putea juca în actuala echipă a Barcelonei. Altfel destul de legitimă dacă e să judecăm lucrurile, ciudat e că preocuparea nu ne era servită și dinspre Madrid, totuși și acolo e destulă înghesuială. Englezii nu erau nici ei mai puțin convinși că va ajunge în Premier League. Unde în Premier League depindea de sursă. La Manchester United era dat aproape sută la sută, dar același procent ne era furnizat și dinspre Arsenal. Mai nou și Liverpool apăruse printre cei interesați, iar Chelsea și City n-aveau cum să lipsească de la această masă. În Germania era mai simplu. Acolo doar Bayern era o destinație și mulți credeau că acolo va merge. Și eu am crezut asta, din diverse considerente, dar se pare că șefii lui Bayern au decis că n-ar fi tocmai bine pentru imaginea lor să mai ia un jucător de la Dortmund. Al treilea era deja prea mult, plus că există informații că nici jucătorul nu era foarte convins de această variantă. Despre PSG pînă acum nu auzisem nimic, dar pînă în vară mai era timp. Cît despre italieni, din păcate pentru ei, campionatul în care toți voiau să ajungă acum vreo 20 de ani nu prea mai poate face față unei concurențe în lupta pentru un nume de talia lui Reus.
Focul s-a stins brusc, temperatura s-a răcit, toată lumea s-a liniștit. Marco Reus a semnat un nou contract cu Borussia, pînă în 2019. Articii, șampanie, poze. Să curgă vinul, să cînte muzica își spun fanii Borussiei, gata să garanteze acum că Marco va îmbătrîni în tricoul galben. Să nu trecem totuși în extrema cealaltă! În fotbalul de azi, a fi convins de un lucru care încă nu e semnat și parasemnat ține de hazard. Nu de Eden Hazard, ci de hazardul de a crede că în fotbalul zilelor noastre mai e foarte mult loc pentru sentimente.
BILETE DE INTRARE LA MECIURILE DIN BUNDESLIGA GĂSIȚI AICI:
Astăzi, certitudinea e una singură. Anume că Marco Reus nu va mai costa 25 de milioane de euro atunci cînd se va decide să plece de la Borussia. De decis, se va decide, asta mi se pare destul de clar, întrebarea e cînd. Odată cu noul contract, acea clauză de eliberare, care în vară era de 25 de milioane de euro, nu mai există. Asta e, de fapt, marea lovitură dată de Borussia Dortmund. Dar și marele gest pe care l-a făcut Marco Reus. Asta trebuie s-o admitem, la fel cum trebuie să admitem că Borussia nu va putea ține prea mult timp în curtea proprie un astfel de talent. E în firea lucrurilor să se întîmple asta. Reus însă a făcut un lucru pe care puțini l-ar fi făcut. A dat o mînă de ajutor clubului, într-un moment tare delicat, cînd retrogradarea stă ca o fantomă, după ușă, și amenință, în ciuda faptului că puțini sînt cei care cred în fantome. Așa a fost și cu Atletico Madrid în 2000. În acel sezon, Atletico era considerată candidată la titlu, alături de Real, Barcelona, Deportivo și Valencia, a ajuns inclusiv în finala Cupei, dar spirala negativă în care intrase clubul, tot cam în această perioadă, a dus la retrogradare și la un purgatoriu de doi ani în Segunda Division. Ca și Borussia azi, Atletico avea echipă bună, aceiași fani pasionali, dar lucrurile odată intrate în regim de avarie au scăpat de sub control.
Revenind la Reus, gestul său e așadar remarcabil. Puțini l-ar fi făcut. 25 de milioane de euro pentru un talent ca el e un preț foarte mic, chit că problema accidentărilor dese pe care le suferă e de discutat. O sumă de transfer de 25 de miloane echivala cu un salariu sensibil mai mare la destinație. Reus a acceptat să renunțe la acea clauză, dar probabil că a primit și ceva la schimb, dincolo de admirația fanilor care se va transforma repede în adulație. Cifre oficiale despre noul salariu n-au apărut, în Germania se vorbește despre 10 milioane de euro pe sezon, nu se știe dacă impozabil sau nu, se spune că o parte din sumă ar fi plătită de sponsori. Probabil însă că Reus a primit și alte garanții. Cum ar fi, de exemplu, că în cazul unei oferte ferme venită de la un club care să-i convină și lui, Borussia nu-i va pune bețe-n roate și va negocia. Eu unul presupun, știind oarecum felul în care funcționează astfel de lucruri, că Reus va primi și un procent din suma pe care Borussia o va încasa peste acei 25 de milioane de euro cît se vorbea pînă acum. Cu tot cu aceste garanții, gestul oricum rămîne remarcabil.
BILETE DE INTRARE LA MECIURILE DIN BUNDESLIGA GĂSIȚI AICI:
Nu uitați că Luis Suarez a făcut cam același lucru în iarna lui 2013. Și-a prelungit contractul cu Liverpool, a dispărut din înțelegere o clauză ce-i permitea să plece la anumite cluburi dacă un anumit prag financiar era atins, dar de plecat, tot a plecat. La momentul acela, Suarez a ajutat pe Liverpool cu acea semnătură, căci a contribuit prin asta la crearea unei atmosfere foarte bune, la întărirea legăturii dintre club și fani. Atmosfera creată a ajutat în lupta ce a urmat și cu puțin noroc vorbeam azi despre ”cormorani” ca despre campionii ”en titre” din Premier League.
Cei de la Borussia s-au mișcat inteligent de data asta. N-au făcut-o în cazul lui Lewandowski, pe care l-au pierdut fără să obțină nimic pe el, în afara regretelor și a resentimentelor fanilor. În cazul lui Gotze, chit că și acolo era vorba de o clauză, măcar a fost o sumă cît de cît bună, plus că a fost și o decizie destul de neașteptată. Greșeala în cazul lui Gotze a fost că nu s-a anticipat acest posibil pas al său. Din greșeli, uriașă în cazul Lewandowski, destul de mare în cel al lui Gotze, se învață. Iar Borussia a învățat și a aplicat. Și-a asigurat stare de spirit excelentă în această perioadă, iar vineri seară, cînd Borussia are meci acasă în Bundesliga, probabil că Reus va fi primit ca un erou, ca un Balon de Aur. Și-a asigurat și deplina implicare a jucătorului, care nu mai e acum cu gîndul la alte lucruri, și-a asigurat și o sumă de bani mult mai mare la plecarea acestuia. Presupun că discuțiile vor demara undeva la granița celor 50 de milioane, astfel ca măcar 40 de milioane să fie obținute. Și și-a asigurat o altă poziție în negocierile ulterioare, arătînd că Borussia nu e un club căruia îi poți lua fotbaliști după bunul plac.
BILETE DE INTRARE LA MECIURILE DIN CHAMPIONS LEAGUE GĂSIȚI AICI:
La cît de mult s-a vorbit despre Xabi Alonso în această perioadă scursă de la momentul plecării sale de la Madrid, probabil că foarte multă lume care s-a uitat miercuri la Bayern-Manchester City a privit cu mai multă atenție jocul spaniolului. Și, cred, a descoperit multe dintre motivele pentru care e regretat atît de tare la Real Madrid.
BILETE LA TOATE MECIURILE DIN CHAMPIONS LEAGUE DIN ACEST SEZON GĂSIȚI AICI:
Bayern-City nu s-a ridicat, trebuie spus asta, în multe situații la înălțimea așteptărilor. Totuși era vorba de un duel între campioanele Germaniei și Angliei. Bayern are probleme, iar Guardiola a recunoscut asta, ba chiar a lăsat să se înțeleagă că obiectivul său e să ajungă fără mari dezastre la pauza de iarnă, unde va putea avea tot lotul la dispoziție, pentru a face o pregătire fizică uniformă. În schimb, Manchester City pare a avea o problemă cu competiția în sine, cu competițiile europene mai bine zis. Imaginea pe care a lăsat-o și miercuri e aceeași cu cea lăsată și-n alte situații europene și diferă mult de cea din Premier League. City a avut un comportament straniu și miercuri, blazat, temător, comportament de echipă mică și nu de campioană. Un stil de joc care greu se poate descifra, căci City a avut și momente cînd a părut că vrea să atace mai mult, dar imediat s-a retras în carapacea propriului teren, ca o țestoasă ce-și dă seama că-și asumă obiective ce o depășesc.
Dacă ar fi să folosesc o expresie stupidă, parcă Bayern și-a dorit mai mult victoria. A căutat-o permanent, pînă în ultimele minute, și a obținut-o. Asta a fost marea diferență între Bayern și City miercuri seară. Bayern a vrut neapărat să cîștige, în vreme ce City a vrut să nu piardă. Poate dacă și englezii ar fi vrut să cîștige, am fi avut un altfel de meci. De preseupus că se va întîmpla asta în returul de la Manchester, doar că Roma nu pare dispusă să fie un Napoli din sezonul trecut în această ”grupă a morții”, ce are din nou în componență o echipă din Germania, una din Anglia și una din Italia.
Despre problemele lui Bayern, ceva mai tîrziu. Despre Xabi Alonso acum. Alături de Boateng și Alaba, a fost cel mai bun de pe teren. Într-un moment în care lui Pep îi lipsesc oameni de construcție la mijlocul terenului, Xabi Alonso și-a asumat și acest rol, dincolo de cel defensiv, pe care-l are în fișa postului. A alergat enorm, ceea ce la vîrsta lui ar putea fi o problemă spre finalul sezonului, iar ieșirile din apărare pe care le orchestra au fost de multe ori geniale. Pase în verticală, între linii, în lateral, inclusiv pase lungi (lui Lewandowski i-au lipsit 20 de centimetri pentru a recepționa o astfel de pasă ce cred că s-ar fi transformat în gol), nimic n-a lipsit din repertoriul ”dirijorului” Alonso. Citisem cîteva păreri, la momentul plecării sale de la Real, care sugerau că nu e nici o pierdere pentru madrileni, că are o vîrstă și că-i va fi greu să se impună într-un alt stil de fotbal. Cred că mulți care gîndeau așa și-au schimbat părerea acum.
BILETE LA TOATE MECIURILE LUI BAYERN MUNCHEN DIN ACEST SEZON GĂSIȚI AICI:
Revin la Bayern și la problemele lui Guardiola. Vorbeam de intenția lui Pep de a ajunge fără mari dezastre la pauza de iarnă. O necalificare în primăvara Champions League ar fi un astfel de dezastru, iar un start greșit putea genera un efect de domino. Pep s-a temut un pic de City, astfel că a început meciul cu 3 fundași centrali, cu Alaba jucînd pe aceeași linie cu Benatia și Boateng, orientat spre stînga. După vreo 20 de minute a schimbat, iar modului s-a transformat în 4-3-3, cu Alaba mutat teoretic în linie cu Lahm și Xabi Alonso, dar practic ceva mai în față, între liniile celor de la City. Multe dintre pasele lui Xaby Alonso au fost pentru austriac, în această poziție, între linii. Alaba a cîștigat duelul cu Toure Yaya și a generat multe din acțiunile periculoase ale coechipierilor.
Lui Guardiola îi lipsesc jucători esențiali în concepția sa, iar cei pe care-i are sînt departe de forma fizică dorită. Bayern a avut cei mai mulți fotbaliști la Mondial, iar 8 dintre ei, campionii mondiali plus Robben și Dante, au petrecut în Brazilia toată perioada turneului final. Cum Bundesliga a început destul de timpuriu, numărul antrenamentelor pe care acești jucători le-au făcut e mult mai mic în comparație cu anul trecut. Am citit undeva că cei 8 jucători de care aminteam mai sus făcuseră, la ora primului meci din Bundesliga, doar 5 antrenamente complete, iar de atunci și pînă azi timpul pentru ”încărcări” a fost insuficient, căci trebuie luată în calcul și paranteza dedicată echipelor naționale.
S-a văzut la Bayern o cădere clară din acest punct de vedere în repriza a doua. Thomas Muller, de exemplu, a avut la un moment dat două execuții bizare, șuturi departe de poartă și de departe, generate evident de starea de oboseală în care se afla. În cele din urmă a și fost înlocuit. Spre comparație, Borussia Dortmund stă mult mai bine la acest capitol, iar asta s-a văzut perfect cu Arsenal.
În concluzie, pentru Bayern și Guardiola e un sezon mult mai greu decît precedentul.
Toți ceilalți îți spun ce se întîmplă, eu îți spun și de ce se întîmplă
Recomand
Caută-mă!