Miercuri dimineață, în timp ce eram în studioul ”Matinalului” de la Digisport și discutam despre cum ar trebui să abordeze Steaua (pentru mine așa e, știu că o să se supere unii, dar îmi asum această supărare) returul cu Lazio de pe ”Olimpico”, am primit un mesaj pe facebook. Fără legătură cu discuția, căci mesajul se referea la meciul de cu o seară înainte, dintre Chelsea și Barcelona, mi-a oferit o introducere perfectă pentru textul ce va urma. Pe scurt, autorul mesajului mă invita să analizez, și acum citez, ”cum (nu) a reușit Conte să anihileze jocul Barcelonei. Joci acasă, cu zeci de mii de fani, cu jucători de sute de milioane, te bagi în poartă și ai posesie 25 la sută. Mi-a plăcut Conte la reprezentativa Italiei, dar aseară m-a dezamăgit”. Citeste mai mult …
Termenul de ”galactic” a intrat în dicționarul fotbalistic la începutul acestui mileniu și a fost alipit, în principiu, celor de la Real Madrid. Omul care scos la lumină respectiva alăturare, puțină lume cred că știe acest detaliu, n-a fost un jurnalist, ci a fost Jaime Orti, la acea vreme președinte al Valenciei, care a părăsit de curând această lume. El a dorit cumva să scoată în evidență reușitele echipei pe care o prezida, cu Rafa Benitez ca antrenor, în competiție cu Madridul lui Florentino Perez, care era destul de proaspăt într-o lume a fotbalului pe care o va revoluționa în mod absolut evident. Preluat apoi de presă, ”galacticismul” a fost o bună perioadă de vreme sinonim cu gruparea de pe ”Santiago Bernabeu”. Lucrurile s-au mai schimbat însă, Madridul nu mai e unicul club care să convingă superstaruri, modelul gândit de Florentino a fost preluat și de alții, astfel că azi e greu să mai spui despre un singur club că e ”galactic”. Cred că titulatura ar trebui acum să se refere la altceva, și anume la acei jucători pentru care se plătesc sume colosale, exorbitante, amețitoare. Sunt câțiva pe această listă, iar ultimul înscris e brazilianul Coutinho. Citeste mai mult …
Cred că ați auzit de foarte multe ori de la mine că fotbalul e o stare de spirit. Atât în textele de pe acest blog, cât și la Fotbal European. Iar exemple care să confirme această teorie am avut nenumărate de-a lungul timpului și avem și-acum. La noi se spunea că victoriile aduc victorii, ceea ce până la urmă e fix același lucru. Iar eșecurile, aș continua eu, aduc probleme. Probleme mentale în primul rând, care se transformă în probleme punctuale. Două exemple am în acest sens. Două exemple proaspete, care altădată ofereau varianta pozitivă a sintagmei. Unul ar fi dat de Atletico Madrid, în particular de Griezmann, celălalt de Luis Suarez, a cărui problemă personală nu e generalizată însă și la nivel de echipă. Citeste mai mult …
Barcelona-Juventus a fost un afiș numai bun pentru reintrarea în scenă a spectacolului numit Champions League. A și fost, de altfel, singura partidă cu adevărat apetisantă din prima zi a acestei prime etape, căci era singurul duel care aducea fața-n față două dintre pretendente la câștigarea trofeului în acest sezon. În plus, era prima confruntare pentru ambele în care ne puteam da realmente seama care le este nivelul, după transformările, mai mult sau mai puțin traumatizante, din vara pe care ne pregătim s-o trecem la capitolul amintiri. Căci și Barcelona și Juventus s-au confruntat cu două despărțiri care, deși n-au semnul de egalitate între ele, au avut darul de a destabiliza un pic atmosfera din interiorul celor două grupări. Citeste mai mult …
Mai bine de două săptămâni au trecut de când îmi exprimam pe acest blog părerea că sunt mult mai mari șansele ca Neymar să plece de la FC Barcelona decât să rămână. Erau abia primele zile ale acestei adevărate telenovele de vară, care a captat atenția presei din întreaga lume. S-au scris mii de rânduri pe această temă, au fost foarte multe pagini întâi ale ziarelor, nu doar în Catalunya și Franța, regiuni implicate emoțional în poveste, ci și în alte părți, s-au livrat o sumedenie de opinii despre subiect ale diverșilor editorialiști ori specialiști, s-au trimis zecii de mii de mesaje pe rețelele de socializare având hashtagul Neymar. Am intuit bine atunci, chit că am primit în acest răstimp o grămadă de mesaje, care mai de care mai malițioase, care mai de care mai ironice, toate plecând de la neîncrederea unora în ceea ce înseamnă mass media. E un fenomen îngrijorător, având din păcate explicații și motivații reale, e un fenomen global, nu se întâmplă doar la noi, la noi însă tendința de a pune din prima ștampila ”minciună” pe orice informație e un pic mai profundă. Uite că se mai întâmplă ca ziariștii să aibă dreptate, căci nu trebuie uitat că de la un ziarist a plecat toată această tevatură, acel jurnalist brazilian care a dezvăluit, în premieră, că Neymar vrea să plece. De unde a avut el informația e mai puțin important, cert e că a avut dreptate. Citeste mai mult …
Da, Neymar este un caz! Titlul este corect, chit că se vor găsi unii care să pedaleze pe tema exagerărilor din presă, în căutare din ce în ce mai asiduă de senzațional, chit că dinspre FC Barcelona se transmit mesaje de calm și asigurări că nimic nu e adevărat și că sunt doar zvonuri fără acoperire. Neymar e un caz și va rămâne un caz indiferent dacă, în cele din urmă, el va continua la FC Barcelona. Citeste mai mult …
Toți ceilalți îți spun ce se întîmplă, eu îți spun și de ce se întîmplă
Recomand
Caută-mă!