Din două direcții diferite poate fi analizat acest Clasico de duminică seară. Mai întâi din punct de vedere al privitorului obișnuit, al spectatorului ori al telespectatorului, care-și dorea show grandios, goluri, emoție, polemici. Iar acest Clasico ne-a oferit din plin aceste lucruri. Dar poate fi privit și din punct de vedere al specialistului, care se uită dincolo de reușite personale și vede erorile colective, care nu privește doar purtătorul de balon, ci urmărește terenul în profunzime și analizează din acest punct de vedere partida. Citeste mai mult …
Există la români o vorbă: ”cine se frige-n ciorbă, suflă și-n iaurt”. Nu cred că există și la catalani, ei oricum nu prea au ciorbe. Eventual ar putea să sufle-n paella, căci fructele de mare în general nu se consumă prea fierbinți. Mai e vorbă pe la noi, cum că după ce ai dat cu capul de pragul de sus ai mare grijă data viitoare când treci pe-acolo. Pe asta s-ar putea s-o aibă, dar nu s-a văzut. Barcelona a dat cu capul în pragul de pe ”Parc des Princes”, a avut ulterior nevoie de un fir epic, condimentat cu ceva greșeli de arbitraj și o tactică păguboasă a adversarului, pentru a nu părăsi Champions League încă din ”optimi”. Se presupunea că nu va mai repeta aceleași greșeli încă o dată, că va avea mare grijă pe unde și cum pășește astfel încât ceea ce a pățit la Paris să nu se mai întâmple și la Torino. Dar n-a fost deloc așa. Chit că au existat unele diferențe față de prestația din turul cu PSG, finalul a fost cam același. 2-0 la pauză, ca și la Paris, și un alt eșec usturător, care readuce semnele de întrebare apărute atunci în dreptul grupării catalane, dar le transformă în semne de exclamare. Ceva nu e în regulă la Barcelona și se vede treaba că Parisul n-a fost chiar un accident. Citeste mai mult …
Nu cred că spun o mare noutate afirmând că fotbalul e atât de schimbător încât a încerca să dai verdicte la o anumită dată e un demers extrem de riscant. Ceea ce azi e alb, peste o lună poate deveni foarte ușor negru, iar ceea ce azi e roz se poate lesne transforma în gri. Aș zice că nu doar fotbalul e așa, ci și viața-n sine, a oricărui om de pe planeta asta, dar acest blog este despre fotbal, nu despre lecții de viață. Deși cine are ochi își poate extrage și ceva lecții. Ceea ce se întâmplă azi cu FC Sevilla e cea mai bună personalizare a schimbărilor ce se pot petrece în viața unei echipe fără ca nimeni să le anticipeze, dar e și cea mai bună confirmare a ideii că starea de spirit a unui vestiar e extrem de importantă în obținerea sau nu a rezultatelor. Citeste mai mult …
A fost nevoie să vina Ziua Îndrăgostiților pentru ca acest îndrăgostit de fotbal care este Unai Emery să arate că n-a fost adus dintr-o întâmplare la Paris și că nu degeaba a câștigat trei trofee Europa League de manieră consecutivă. A trebuit să vină această zi a îndrăgostiților pentru ca un alt îndrăgostit de fotbal, Leo Messi, să facă probabil cel mai slab meci al carierei. Și a fost nevoie de acest 14 februarie pentru ca toți îndrăgostiții de Barcelona să observe că nu întotdeauna calitatea individuală poate salva o situație proastă. Vine câteodată și o astfel de zi, când nimic nu-ți iese, când adversarul nu e lasă să respiri și să gândești, când pur și simplu acel adversar e mai bun ca tine fără să fie neapărat mai bun ca tine. Citeste mai mult …
Două meciuri a jucat FC Barcelona în acest an 2017, iar ideea din titlu cred că e destul de limpede pentru oricine. Într-adevăr, Barcelona are o problemă, dar ea nu este dată de arbitrii din Spania ori de prestațiile acestora în aceste două partide, ci de propria neputință de a gestiona dueluri cu adversari incomozi. Iar ceea ce s-a întâmplat în aceste două partide nu vine decât ca o prelungire a unor săptămâni de toamnă care au ridicat nivelul de atenție până aproape de tragerea semnalului de alarmă. Încă nu s-a terminat turul din Primera (mai sunt două etape), iar Barcelona a cedat puncte cu Alaves, Atletico, Celta, Malaga, Real Sociedad, Real Madrid și Villarreal, iar din ultimele 11 partide jucate în toate competițiile a câștigat doar 5. Privind din nou către titlul acestui articol, cred că putem la fel de bine să spunem că Luis Enrique are nu una, ci mai multe probleme. Citeste mai mult …
S-a jucat sâmbătă un Clasico ce nu va rămâne, cu siguranță, în istorie. Poate doar inovațiile televiziunii spaniole, care a vrut și a reușit, inclusiv cu ora la care a fost programat duelul, să facă o bună propagandă campionatului în care evoluează cei mai buni jucători din lume. Cel puțin așa se presupune, cu toate că ei, la acest meci, au fost suficient de discreți. E greu de găsit privind în urmă un duel Barcelona-Real Madrid în care Messi și Cristiano Ronaldo, vedetele incontestabile ale ultimei decade, să aibă o atât de slabă participare în joc și atât de puține realizări. Ambii fiind în plenitudinea forțelor, ambii reprezentând orizontul de așteptare din fiecare tabără. A fost un Clasico straniu din acest punct de vedere. N-a fost un joc slab, să ne înțelegem, căci la ce calitate există în cele două loturi așa ceva nu are cum să se întâmple, dar n-a fost unul la finalul căruia să poți spune ”wow, ce meci!”, așa cum am spus-o deseori. Citeste mai mult …
Toți ceilalți îți spun ce se întîmplă, eu îți spun și de ce se întîmplă
Recomand
Caută-mă!