Acum 10 ani, pentru aproape 100 de milioane, Real Madrid îl aducea la Madrid pe Cristiano Ronaldo. Umplea ”Santiago Bernabeu” la o simplă prezentare și combina entuziasmul cu optimismul în rândul unui public ce tocmai fusese obligat să digere triplul succes al Barcelonei lui Guardiola, cu aperitiv acel 6-2 de pe terenul madrilenilor. Chiar și-așa, la vremea respectivă se vorbea că-s foarte mulți bani, se foloseau cuvinte precum ”exagerat”, chiar ”ridicol”. Florentino Perez a avut și el o vagă durere de inimă atunci când a semnat cecul ce urma să plece spre ”Old Trafford”, iar jena asta s-a prelungit mulți ani în relația particulară pe care avut-o cu Cristiano. Nu era transferul lui, palma cu Sir Alex Ferguson fusese bătută de fostul președinte, Ramon Calderon (cel care se umplea de ridicol la București la un prânz cu Gigi Becali, când s-a mânjt pe mâini cu gemul de la papanași pentru a arăta presei, ce înghițea pe-atunci pe nerăsuflate orice trasnaie a finanțatorului din Pipera, cum au devenit ei doi frați de sânge). Florentino a acționat” cu mintea omului de afaceri, căci dacă n-ar fi dat cele 94 de milioane era nevoit să plătească vreo 30 de milioane daune. ”Decât 30 de milioane la United și jucătorul tot acolo, mai bine 94 și jucătorul la noi, vedem ulterior cum îl rentabilizăm”, a gândit el, iar viața a demonstrat că a avut dreptate. Citeste mai mult …
Adevărul e că fotbalul avea nevoie de așa ceva. Fotbalul în sine și noi cei care-l privim. Mai ales noi, cei care-l privim, aveam nevoie de așa ceva. Aveam nevoie de o echipă care să rupă barierele, care să arate că orice e posibil, care să nu se simtă în inferioritate chiar și-atunci când e în inferioritate, care să ne arate că banii contează, dar nu-s cel mai important lucru, care să ne facă să înțelegem că un număr, fie el 10, ca Messi ori 7, ca al lui Cristiano, n-are cum să fie mai bun decât 10 numere la un loc, dacă acele numere interpretează aceeași melodie, joacă ce știu și știu ce joacă. Adevărul e că Ajax Amsterdam varianta 2019 nu e doar marea revelație a sezonului în Champions League, ci a devenit un pic echipa tuturor. Pentru că toți am fost, măcar o dată în viață, Ajax-ul de dinainte de ”Bernabeu” ori Torino. Dar nu toți am reușit să fim Ajax-ul de după ”Bernabeu” și după Torino, nu toți am reușit să ne depășim limitele și să putem striga în gura mare: ”Impossible is nothing”. Citeste mai mult …
Nu știu exact de câte ori au jucat, în ultimii 10 ani, Messi și Cristiano Ronaldo la aceeași oră, fără să fie implicați într-un meci direct, desigur. Întâmplarea a făcut ca miercuri, la doar câteva sute de kilometri distanță, ei să fie în centrul atenției, în același timp. Și tot ca de obicei ei și-au pus amprenta pe rezultate, unul cu o pasă decisivă, altul cu un gol în stilul caracteristic. N-au fost peste măsură de activi nici unul, nici celălalt, ba dimpotrivă aș putea spune, dar nivelul la care au ajuns cei doi este atât de mare încât și o prestație mediocră are implicații pe tabelele de marcaj. Citeste mai mult …
Se vor găsi unii care să spună că aceste două zile de Champions League au afectat oarecum afișul partidelor următoare. Și nu mă refer aici la simpatizanții lui Real Madrid, ai PSG-ului ori ai Romei, ci la oamenii care se așteaptă să primească începând cu faza ”sferurilor” doar potențiale finale. Dueluri în care să se amestece istoria, renumele, valoarea loturilor, dueluri cu afiș atractiv, dueluri care să rupă audiențele. Nu e lipsit de temei regretul acestora, doar că eu cred că în aceste două zile spiritul Champions League e cel care a ieșit câștigător. Nu există reclamă mai bună pentru o competiție decât surprizele, finalurile care te lasă cu gura căscată, deznodământul atât de neașteptat încât deschide larg ușa comentariilor. În aceste două zile, Champions League a demonstrat că e competiția în care orice detaliu contează, că orice eroare se plătește, că e competiția celor bine pregătiți, dar, mai ales, că aspectul mental poate fi decisiv. Gestionarea emoțiilor în această fază eliminatorie poate compensa lipsa unor jucători sau diferențele de valoare. Cu sânge rece și minte limpede se poate câștiga în fața unui adversar de câteva ori mai valoros. Citeste mai mult …
Manchester United s-a întors! ”Diavolii” sunt ”back in business”. Cam asta cred că putem spune după victoria obținută de United în fața lui Tottenham, chiar pe ”Wembley”. O victorie scurtă, muncită, chinuită chiar, cu o mare doză de șansă, dar obținută. E genul acela de succes care leagă un vestiar, care urcă în stratosferă moralul și care asigură o stare de spirit numai bună pentru lunile ce vor veni. Ole Gunnar Solskjaer a devenit primul antrenor din istoria Premier League care-și câștigă primele 6 partide pe banca unei echipe preluate din mers. Seria fusese oricum remarcabilă și înainte de vizita pe ”Wembley”, Tottenham părea însă primul examen cu adevărat serios. Citeste mai mult …
Mai bine de 43.000 de spectatori la Sunderland, la un meci de liga a treia. Stadioane pline cam peste tot pe unde s-a jucat, fie fotbal, fie rugby, în Anglia și Scoția. Și s-a jucat cam peste tot. Acesta este ”Boxing Day”, ziua în care fotbalul britanic își deschide larg ferestrele și-și expune, cu multă grație, tot ce are mai frumos de arătat. E o sărbătoare la care englezii vin întotdeauna cu plăcere, iar imaginea cea mai vizibilă (și cea mai căutată de televiziuni) este cea a copiilor așezați lângă părinți, de multe ori și lângă bunici, bucurându-se de ceea ce Crăciunul trebuie să ofere: reunirea familiei. Și e remarcabil cum un popor care înglobează din ce în ce mai multe nații, din ce în ce mai multe religii, din ce în ce mai multe obiceiuri a izbutit să păstreze intact acest amestec de pasiune și tradiție. Citeste mai mult …
Toți ceilalți îți spun ce se întîmplă, eu îți spun și de ce se întîmplă
Recomand
Caută-mă!