A fost week-end-ul derbyului. Sau al ”Clasicului”, dacă vi se pare mai comercial. A fost meciul de la care trebuia să primim răspunsuri, care urma să ne lămurească în ce măsură vom putea avea dezbateri în lunile ce vin. Duelul pe care fanii fotbalului adevărat l-au așteptat și care nu a înșelat aceste așteptări. Am avut tot ceea ce trebuie pentru ca un astfel de meci să fie catalogat drept un spectacol de zile mari. Goluri, erori, polemici, realizări personale de excepție, iar tribuna a fost din nou la înălțime. Citeste mai mult …
Face cum face Jose Mourinho și e mereu în centru atenției. Continuă să aibă tehnicianul portughez acea abilitate fantastică de a atrage polemici, de a stârni discuții și de a face ca toată lumea să se învârtă în jurul lui. Asta dincolo de capacitatea cu adevărat miraculoasă de a rezista, de a cădea mereu în picioare. Mou pare o pisică, pare să aibă 9 vieți și e mai greu de răpus decât Bruce Willis în tinerețe. Nici nu mai știu al câtelea meci din acest sezon era cel de la Torino în care am citit în presa engleză că, în situația unui rezultat nefavorabil, Mourinho va fi demis. Și iată, nu doar că nu va fi demis (deocamdată), nu doar că nu a pierdut, dimpotrivă, a câștigat pe un teren pe care greu de tot se câștigă, în fața uneia dintre cele mai tari echipe din competiție. Iar acum, grație acestui rezultat, Manchester United e cu un pas în ”optimi”, condiția fiind să bată pe Young Boys Berna pe ”Old Trafford”. Citeste mai mult …
Despre Jose Mourinho și Julen Lopetegui s-a vorbit și scris enorm în ultimele săptămâni. Mai exact despre situația lor pe banca echipelor pe care le antrenează, despre posibilitățile reale de a fi dați afară. Ba chiar sâmbătă seară, după eșecul Madridului cu Levante și remiza lui United cu Chelsea, s-a vehiculat inclusiv ideea unei întoarceri a lui Mourinho la Real Madrid, pe considerentul că portughezul rămâne una din marile slăbiciuni ale lui Florentino Perez. Ideea s-a mai nuanțat ulterior, în sensul că varianta ar fi de luat în calcul doar pentru la vară și doar în anumite circumstanțe. Nu știu cât de mult îi convine lui Lopetegui acest neîntrerupt vacarm în jurul persoanei sale, dar aș îndrăzni să pariez că lui Mourinho îi place teribil. Jose e un tip care se hrănește din astfel de situații, adoră să fie în centrul atenției, alimentează polemicile prin tot ceea ce face, are grijă mereu să nu rămână dator, vezi cele trei degete arătate fanilor lui Juve, senzația e că nu prea mai are timp să antreneze de ocupat ce e. Citeste mai mult …
Am tot spus-o, nu e nicio mare filozofie de altfel, 0-0 într-o primă manșă a unei ”duble” europene este cel mai bun rezultat prost pentru echipa gazdă a acestei prime partide, dar și cel mai prost rezultat bun pentru echipa vizitatoare. Care echipă vizitatoare va trebui să abordeze returul având în minte ideea că orice gol al rivalului conduce spre mari probleme. Întâi și întâi pentru că se pierde posibilitatea prelungirilor, eventual a penaltyurilor de departajare, care disputându-se în fața propriului public generează un limpede avantaj. Mai apoi pentru că numărul de goluri necesar calificării se dublează, în același timp cu timpul rămas efectiv de jucat, care se subțiază. Văzând ceea ce s-a întâmplat marți seară pe ”Old Trafford” tind să cred că pentru Manchester United era chiar mai bine să piardă turul de la Sevilla, măcar așa Mourinho și ai lui știau cum stau și ce strategie să adopte. Citeste mai mult …
Între Manchester United și FC Sevilla diferențele sunt, cred, clare pentru toată lumea. În sensul că e destul de limpede care dintre cele două grupări e gigantul, cine e David și cine Goliat în povestea asta. Manchester United e cel mai bogat club din lume, dacă e să ne luăm (și n-avem motive să nu ne luăm) după acel ”Money League” structurat de o prestigioasă agenție precum Deloitte & Touche, unde Premier League are 10 din primele 20 de poziții. FC Sevilla nu intră în top 20 (e în schimb Southampton, ca să avem dimensiunea exactă a banilor ce se învârt dincolo de Canalul Mânecii), astfel că duelul dintre cele două avea un clar favorit. Pe hârtie, căci pe teren, în prima manșă de miercuri, lucrurile au stat cu totul altfel. Citeste mai mult …
August 2017. Ultimele zile de mercato. Între Alexis Sanchez și Arsenal toate legăturile fuseseră rupte de ceva vreme, iar divorțul era cea mai bună soluție. Pentru ambele părți. Un eșec managerial major al ”tunarilor”, care n-ar fi trebuit să ajungă într-o astfel de situație cu cei mai buni doi jucători din lot, căci, să nu uităm, și Mesut Ozil era (și este) în aceeași situație. Manchester City părea destinația cea mai la îndemână pentru starul chilian. Impresarul lui, Fernando Felicevich (rețineți acest nume!) sondase terenul pe la mai multe cluburi, dar pretențiile sale, înțelegând aici salariul jucătorului și comisioane, plus pretențiile de transfer ale celor de la Arsenal fuseseră respinse ca exagerate. Ultima țintă, Bayern, ieșise din cursă considerând, pe bună dreptate ținând cont de rigoarea germană cu care e construită scara salarială, că ar dinamita vestiarul dacă ar satisface dorințele atacantului. Pep Guardiola părea dispus la acest risc, iar City iși asuma plata unei sume de transfer considerabile, ținând cont că jucătorul intra în ultimele 12 luni de contract. Problema, până la urmă, tot la Arsenal a fost, căci Arsene Wenger, văzându-se pus în imposibilitatea de a găsi rapid un înlocuitor (a fost dorit Lemar, dar Monaco s-a ținut tare), a decis că e mai bine să-l păstreze pe Alexis, cu orice risc. Observând unele declarații ale tehnicianului francez din aceste zile e de presupus că la mijloc a fost vorba și de un soi de ranchiună față de posibilitățile financiare ale celor de la City, dincolo de partea pur sportivă a problemei. Citeste mai mult …
Toți ceilalți îți spun ce se întîmplă, eu îți spun și de ce se întîmplă
Recomand
Caută-mă!