Știu că, la o adică, pare un pic straniu, câtă vreme CFR Cluj a pornit deja la drum în noua sa aventură europeană, iar în acest week-end începe la noi și Liga 1, dar sezonul 2019-2020 se va termina abia în acest week-end. Lung, atipic, eventual asimptomatic, ca să fim în ton cu vremurile, acest sezon pe care, sincer, nu ni-l mai dorim repetat vreodată își va afla în sfârșit câștigătoarele celor două cupe europene. Cum ar veni, cele mai bune echipe din Europa, chit că această titulatură, în contextul actual, poate părea un pic forțată. Sau nu, dar asta o să vedem duminică. Citeste mai mult …
Am aflat care va fi prima semifinală din acest sezon de Champions League. Calculele hârtiei, pe care, dacă suntem detașați și n-avem simpatii, le facem mereu sperând că vor fi încălcate, căci, nu-i așa, surprizele fac viața mai frumoasă, calculele hârtiei așadar mergeau spre un duel PSG-Atletico. Din varii motive, asupra cărora nu mai insist, căci oricum n-ar avea niciun sens. Vom avea PSG-Leipzig, jumătate din calcule deci, dar ce aproape am fost să avem o semifinală cu totul și cu totul surprinzătoare. Citeste mai mult …
Înaintea derby-ului de sâmbătă, Diego Simeone pierduse ultima dată pe ”Santiago Bernabeu” (în Primera) în 2012. Pe banca Realului stătea Mourinho, care, între timp, a plecat, a luat un campionat și o Europa League și a fost și demis de două ori. Iar la Real, pe acel scaun, s-au mai așezat Ancelotti, Zidane, Lopetegui, Solari și iar Zidane, în vreme ce muzeul de pe ”Bernabeu” s-a îmbogățit cu 4 trofee Champions League. Sâmbătă s-a întâmplat să piardă din nou și deja sunt din ce în ce mai mulți cei care cred că, poate, a venit momentul schimbării. Nimic nu e etern pe lumea asta, iar Cholo pare să fi ajuns la fundul sacului din punct de vedere al găsirii elementelor motivaționale pentru un lot ce dă din ce în ce mai multe semne de sufocare. E un pic straniu să te gândești la un Atletico fără Cholo, exemplele Wenger și, mai ales Sir Alex (de care aminteam tot aici, săptămâna trecută), ultimii tehnicieni identificați până la ultima celulă cu clubul, nu prea oferă motive de optimism pentru viitor, dar nici prezentul nu e un generator de sentimente pozitive. Citeste mai mult …
Așadar e Luka Modric! Balonul de Aur 2018 a fost în cele din urmă acordat mijlocașului croat, un secret mai degrabă cunoscut, o decernare ce fusese de mulți anticipată. ”Marca” anunța încă de luni dimineață ceea ce avea să aflăm oficial seara, dovadă că între marile redacții europene schimbul de informații încă funcționează. Balonul este acordat așadar unui vicecampion mondial, dar mai ales unui câștigător de Champions League, trofeu ce, se vede treaba, a cântărit ceva mai mult decât Cupa Mondială. Citeste mai mult …
Am avut în ultimii ani o teorie, pe care am tot expus-o și explicat-o la vremea respectivă cum că, în vechiul său format, Champions League începea abia din faza partidelor eliminatorii, până atunci fiind vorba de Liga Campionilor. Din acest sezon lucrurile s-au mai schimbat, iar intervenția UEFA a făcut ca și din faza grupelor să avem, în mare parte, Champions League-ul pe care și l-au dorit șefii forului de la Nyon, la sugestia granzilor europeni, evident. Din păcate noi nu intrăm în planurile lor, ale granzilor mă refer, astfel că ne va fi din ce în ce mai greu să pătrundem la acest festin fotbalistic, cu bucate alese, bucătari cu stele Michelin și restaurante galonate. Partea proastă e că noi nu mai pătrundem nici în Europa League, altădată accesibilă, și tare mă tem că spre asta ne îndreptăm. E însă altă discuție, pentru azi, dacă tot s-a întors Champions League pe programele Digisport, îmi doresc să vorbim despre această competiție splendidă, pe care am așteptat-o și privit-o cu jind în timp ce era în altă parte. Nu știu alții cum sunt, dar mie atunci când se aude imnul Champions League, această adaptare contemporană a lui ”Zadok The Priest”, de Handel, mi se face mai mereu pielea de găină. Citeste mai mult …
”Trăim decenii de împliniri mărețe”. Așa suna o bucată dintr-un refren de la finalul anilor 80, de proslăvire a mărețului conducător și a mărețului partid unic de atunci. Nu-mi propun eu aici să comentez cât de mărețe au fost ”împlinirile” din epoca respectivă, ci doar să constat, plecând de la acest refren, că am trăit și noi un deceniu formidabil, că am fost contemporanii unei perioade de 10 ani în care doi jucători de fotbal au fost protagoniștii unei rivalități cum nu cred că a existat vreodată în istoria sportului. O rivalitate care le-a permis celor doi să atingă cote nebănuite și să câștige, fiecare, trofee pentru care o singură fotografie nu e de ajuns. Citeste mai mult …
Toți ceilalți îți spun ce se întîmplă, eu îți spun și de ce se întîmplă
Recomand
Caută-mă!