Pentru români, cupele europene s-au închis joi seară. Steaua și Pandurii și-au terminat porția de meciuri pe acest sezon și va trebui să așteptăm pînă la toamnă ca să vedem dacă vom putea să ne așezăm din nou la masă. Într-un fel, românii și-au mîncat porția de cupe europene înainte ca respectivele competiții să devină cu adevărat un ospăț important.

Nu e o ironie ieftină. E o părere personală, pe care am mai spus-o, inițial referitor la Liga Campionilor sau Champions League, dar pe care o extind acum la Liga Europa sau Europa League. După mine există o destul de mare diferență între cele două părți ale competițiilor. Liga Campionilor și Liga Europa se țin în toamnă, atunci cînd printre coloși sau alte cluburi importante se strecoară și echipe mai mici, grație proiectului impus de Michel Platini. Faza grupelor din ambele competiții oferă meciuri multe, majoritatea frumoase, dar care, pînă la urmă, duc spre același deznodămînt: favoritele merg mai departe, iar echipele mici își calculează beneficiile obținute, financiare, de imagine și la nivel de experiență, de pe urma participării lor. Abia apoi se intră cu adevărat în Champions League și Europa League. Calitatea duelurilor crește vizibil, partidele eliminatorii fac ca orice greșeală să poată însemna eliminarea, totul devine un spectacol al campionilor în adevăratul sens al cuvîntului. Cu amendamentul că în Europa League mai pot apărea surprize, așa cum a fost Steaua în sezonul trecut, dar, în general, tot brandurile importante ale acestui sport ajung să-și dispute, pînă la final, trofeul pus în joc.

BILETE DE INTRARE LA MECIURILE DIN CHAMPIONS LEAGUE GĂSIȚI AICI:

Am avut, așadar, două echipe în grupe. Steaua și Pandurii ne-au oferit seri frumoase de fotbal și trebuie să le mulțumim că ne-au amestecat și pe noi în acest spectacol. De bătut, n-au bătut pe nimeni, iar asta reprezintă clar o mare bilă neagră pentru fiecare dintre ele. Contraperformanțele lor sunt tratate diferit. Pentru Pandurii, participarea în sine a fost un eveniment, iar felul în care a fost obținută calificarea, pe care nimeni n-o mai intuia, a oferit echipei destule circumstanțe atenuante. Nu se aștepta nimeni ca Pandurii să iasă dintr-o grupă cu Fiorentina și Dnepr, dar parcă o victorie în cele 6 partide putea fi obținută, măcar cu Pacos, care nu-i vreo forță în Portugalia. Cum însă foste glorii ale Pandurilor nu există, n-au existat nici critici vehemente. Lumea privea meciurile cu detașare, aștepta o execuție a lui Eric și apoi declarațiile sale, haioase și sincere, și cam atît. Tot la Steaua reveneau discuțiile până la urmă.

Pe undeva logic. Steaua e numai una, vorba aia. Așteptările în privința Stelei au depășit puțin granițele optimismului, după părerea mea, devenind mai degrabă nerealiste. Alimentate și de discursul ușor arogat și puțin superficial cu care cei de la Steaua și-au privit grupa la momentul tragerii la sorți. Teoria lor se susține într-un fel. Au declarat că vor să se califice, e normal asta, dacă ar fi declarat că vor doar să facă o figură frumoasă le săreau în cap toți specialiștii. Dar parcă ara nevoie de un alt ton în aceste cuvinte, cel folosit dinspre Steaua a afișat un soi de siguranță ce nu se baza pe realitate, ci doar pe supoziții.

S-a ajuns astfel la un orizont de așteptare destul de mare. Și, pe cale de consecință, la o dezamăgire la fel de mare. Lumea ar fi vrut o calificare în primăvara Ligii, uitînd de diferențele de valoare existente. Cine nu acceptă asta are o problemă. Așa cum există mașini mai bune ca altele, telefoane mai bune ca altele, ceasuri mai bune ca altele, există și oameni mai buni ca alții în toate domeniile. Doctori mai buni ca alții, ingineri mai buni ca alții, deci și fotbaliști mai buni ca alții. Ideea că și ei au tot două mîini și două picioare e ridicolă și infantilă. Talentul pe care-l au unii nu se compară cu talentul pe care-l au alții, iar dacă la acest talent adăugăm metode specifice de pregătire, alimentație, vitaminizare și tot ceea ce ține de un club mare, care e mare și pentru că e dispus să cheltuie pe aceste aspecte, rezultă acea diferență de valoare.

Steaua e foarte mult sub Chelsea, e clar sub Schalke, rămîne de discutat dacă e și sub Basel, cu care a făcut două egaluri, deși cu un pic de concentrare putea bifa o victorie în Elveția. Eu nu-s foarte convins că Steaua e peste Basel, indiferent ce vor spune cei care se cred mult mai importanți decît sînt. Dacă nu privim realitatea în ochi, dacă vom crede în continuare că sîntem buni, dar nu ne bazăm pe nimic, avem o problemă.

Am tot întîlnit oameni care se simt umiliți după meciurile Stelei din Liga Campionilor. Eu unul nu mă simt. Unu la mînă, pentru că n-am motive, așa cum au destui oameni de fotbal și analiști, în a lovi în Steaua. Oamenii de fotbal, cu interese particulare, de familie sau de afaceri, deontologii cu frustrările și antipatia față de unele persoane. Doi la mînă, nu mă simt umilit în fața realității de care am vorbit mai sus.

BILETE DE INTRARE LA MECIURILE DIN EUROPA LEAGUE GĂSIȚI AICI:

Am citit pe facebook o părere interesanta. Și, cred, adevărată. Steaua e ca un elev premiant al unui liceu rezonabil, dar departe de a fi bun, care merge la o Olimpiadă internațională. Elev pe care, deși liceul nu-i oferă nici un fel de competiție pentru a-l motiva, toată lumea îl ceartă că nu a reușit să facă față la acel nivel înalt.

Pe undeva însă e bună și lecția asta a umilinței. Atunci cînd te crezi mare și tare, dai cu capul de pragul de sus. Și te doare. Cel care reușește să învețe din greșeli e cel care va izbuti să crească. După părerea mea, e mult mai bine să ai posibilitatea să greșești decît să privești totul cu detașarea celui care n-a greșit niciodată, pentru că n-a avut ocazia s-o facă.
P.S.
Grecii, pe care noi visam să-i batem la barajul pentru Mondiale, trimit câte o echipă în primăvara Champions League și Europa League. Nu e un comentariu, e doar o constatare.

Acest text a apărut în premieră pe http://www.digisport.ro/Bloguri/Andrei+Niculescu/