”Scenariul din acest sezon reprezintă acea dovadă că mai există și povești frumoase traduse în realitate. Că viața oferă și astfel de momente, când poate bate filmul, când imposibilul devine posibil, când <<nu se poate>> se vede învins de <<se poate>>, când visele devin realitate, când David câștigă în fața lui Goliat”. Observați vă rog ghilimelele! Sunt fragmente din partea de început a unui text, scris pe acest blog acum mai bine de un an, la începutul lunii mai 2016. Era un text despre Leicester și despre miracolul reușit de trupa lui Ranieri în trecutul sezon de Premier League. Mie însă mi se pare că aceste cuvinte pot caracteriza perfect ceea ce a izbutit AS Monaco în Ligue 1, în acest campionat. Fără să fie totuși un miracol, căci există certe diferențe din orice punct de vedere am privi lucrurile între Monaco și Leicester, câștigarea titlului de către monegasci reprezintă o mare surpriză. Câștigarea titlului în fața lui PSG, cred că e o completare ce trebuie neapărat făcută. Căci acest PSG reprezintă foarte mult în fotbalul francez de azi. Citeste mai mult …
N-am fost de la început un admirator al lui Massimiliano Allegri. Mi se părea un antrenor bun, care a avut marea șansă de a prinde un Milan cu Zlatan, Thiago Silva, Pirlo și uriașa oportunitate de a se lupta cu un Inter în plină dezmembrare după plecarea lui Mourinho și cu un Juventus în plin proces de reorganizare. Acel titlu obținut cu Milan mi se părea mai degrabă rodul unei conjuncturi, iar felul în care a gestionat echipa după despărțirea de jucătorii emblematici de mai sus îmi întărea ideea unui tehnician care a beneficiat de lot și nu de un lot care a beneficiat de antrenor. Ca o paranteză, ideea asta încep s-o am despre Luis Enrique, dar nu ăsta e subiectul de azi. Ci Allegri. În admirația căruia am căzut de ceva vreme, molipsindu-mă poate de la Florin Bratu, care pare să-și fi făcut din ”Max” un model pentru cariera sa, aflată încă în perioada de început. La momentul în care a fost pus la Juventus mi s-a părut opțiunea corectă doar pentru că alte soluții nu erau, la vremea respectivă manifestându-mi pe acest blog ideea că mult mai potrivit ar fi fost Prandelli, care se grăbise să semneze cu Galata. Ei bine, pot să recunosc cinstit că m-am înșelat. Și odată cu mine toți cei care, în iulie 2014, vedea un pas înapoi pentru Juve în plecarea lui Conte și venirea lui Allegri. Citeste mai mult …
Acum ceva mai bine de 4 ani, la Monte Carlo se preconiza a se construi un nou El Dorado al fotbalului european. Cu finanțare rusă și aspirații princiare, AS Monaco își dorea să urmeze pașii lui PSG sau Manchester City, iar campania de achiziții din acea vară, deschisă de cumpărarea lui Radamel Falcao de la Atletico Madrid, reprezenta un argument cât se poate de serios. Un investitor născut din ceața dispariției URSS-ului, Dmitri Ribolovlev, și un consilier pe teme de fotbal, Jorge Mendes, apărut din suflul exploziei lui Cristiano Ronaldo și Jose Mourinho, urmau să fie personajele cheie ale noului proiect. Urmau, căci lucrurile s-au precipitat, un divorț cu balamuc și mușchii pe care Putin și i-a arătat către noii îmbogățiți (care în timp ce-și numărau sutele de milioane cam uitaseră cui datorează acest salt în ierarhia socială) reprezentând factorii ce au dus la diluarea aproape dramatică a averii oligarhului rus. Sau, mai degrabă, a disponibilității sale de a băga bani cu nemiluita în echipa de fotbal a orașului ce-l găzduiește. Ba chiar, simțindu-și destul de bine interesele, ”gospodin” Ribolovlev a investit câteva milioane bune într-un apartament la New York pentru fiica sa, în timp ce echipa de fotbal inversase complet strategia, trecând de la cumpărări pe bani mulți la vânzări pe sume colosale. Citeste mai mult …
Acest Manchester City-Monaco de marți seară trebuie musai privit în două sensuri. Cel al spectacolului și cel al specialiștilor. Din punct de vedere al spectacolului, da, a fost un show total, o partidă epică, de ținut minte, o simfonie a fotbalului pozitiv, un ”montagne russe” de ocazii și acțiuni ofensive, ce-ți dădeau senzația, într-atât de rapid se succedau de la o poartă la alta, că ești în fața unui rezumat, nicidecum în fața unei transmisii în direct a unui meci de Champions League. Din punctul ăsta de vedere, da, jos pălăria, a fost un meci de povestit peste ani. Din punct de vedere al specialiștilor însă, pălăria lăsată jos mai devreme trebuie pusă înapoi pe cap, eventual chiar trasă pe ochi, pentru a nu vedea caruselul de erori de pe parcursul celor 90 de minute. Sunt convins că atât Guardiola, cât mai ales Leonardo Jardim la acest aspect se vor concentra în primul și în primul rând. Citeste mai mult …
Cred că am început să ne obișnuim din ce în ce mai mult cu lumea schimbătoare a fotbalului din zilele noastre. Am învățat să înțelegem că dacă azi ceva este alb, mâine poate deveni negru și invers. ”From zero to hero” este o expresie frumoasă, parcă este și titlul unei melodii, în orice caz este o realitate. Fără să fi fost vreodată chiar la nivelul ”zero”, Leonardo Jardim e pe cale să devină ”hero”, căci tot ceea ce realizează el la AS Monaco are accente de eroism, în condițiile date. 75 de goluri în 25 de etape, lider în Ligue 1 cu 3 puncte în fața PSG-ului, în cursă pentru Cupa Franței și Cupa Ligii, calificată în primăvara Champions League și în fața unei duble manșe cu Manchester City în care nu cred deloc că pornește cu șansa a doua, cam asta e realitatea ce se respiră acum în Principat. Și se respiră, îndrăznesc să spun, grație acestui antrenor portughez fără pretenții de vedetă, cu o clară imagine de anti-star, dar care tinde să devină la mare modă. Eu unul, dacă îmi este permis, aș mai adăuga la lista performanțelor de mai sus încă una: readucerea în prim-plan a unuia dintre cei mai buni atacanți din ultimii ani, Radamel ”El Tigre” Falcao. Citeste mai mult …
E limpede că duelul dintre Iker Casillas și Jose Mourinho n-avea cum să nu marcheze partida de pe ”Do Dragao”. Chit că mai erau și alte elemente conexe, gen revenirea lui Mourinho la Porto, cele întîmplate între cei doi, pe vremea cînd ambii erau la Real Madrid, s-a constituit în elementul caracteristic al meciului și a oferit un punct de plecare diverselor abordări jurnalistice, fie că a fost vorba de avancronică, fie că va fi vorba de analiză. Citeste mai mult …
Toți ceilalți îți spun ce se întîmplă, eu îți spun și de ce se întîmplă
Recomand
Caută-mă!