O să fie un text scurt, de data asta. Cel puțin așa îmi propun, sper să-mi și reușească. N-o să fie un text de analiză, pentru că analize s-au făcut destule după meciul ăsta și ar fi cred inutil să mai încerc și eu una. Sincer, n-am prea înțeles anumite idei ale lui Mirel Rădoi, așa că prefer să le consider planuri tactice care într-o oarecare măsură n-au funcționat. Refuz de exemplu să cred că un jucător care era într-o formă bună, arătată prin Serie A, nu pe la Arad, și avea o stare de spirit excelentă a fost lăsat pe bancă fără un calcul tactic. Citeste mai mult …
Nu știu alții, dar eu am fost chiar optimist înaintea meciului din Islanda. Poate că și pentru că așa e firea mea, chestie de zodie, caut mereu să găsesc ceva pozitiv în orice, dar și pentru că existau unele motive. Spre deosebire de alte partide de genul ăsta. De exemplu, cu Suedia, anul trecut, n-am avut speranțe, mi se părea că doar un accident ar face să ne calificăm, mai ales că urma să jucăm și cu Spania. Care Spania ne-a dat cu terenul în cap, ulterior. Dar de data, asta, cu Islanda, chiar am avut. Citeste mai mult …
Celor trecuți de 40 de ani sau care se apropie de această vârstă titlul le aduce sigur aminte de o perioadă cenușie a acestei țări. Era un clasic slogan comunist, cu o acoperire incertă în ceea ce se trăia zilnic. Astăzi, la atâția ani distanță, cred că-l putem folosi, chiar fără adaptare, la realitatea fotbalistică de la noi. Și asta pentru că astăzi, după atâția ani, o echipă națională din fotbalul nostru ne face din nou să ne simțim mândri. Nu e echipa mare, alături de care noi cei despre care am pomenit un pic mai sus am trăit atâtea momente frumoase, dar care ulterior s-a transformat mai mult într-o regretabilă povară (sau repetabilă povară, ca să-l citez pe Adrian Păunescu), inclusiv cu acele calificări mai degrabă accidentale la turneele finale din 2008 și 2016. E echipa de tineret, așa cum o știm cu toții, căci chestia asta cu ”Under 21” mi se pare prea clișeu corporatist, alături de care a vibrat această țară cum nu-mi amintesc să o fi făcut vreodată. O calificare la un European de tineret, de-a dreptul banală în țările puternic dezvoltate fotbalistic, a fost sărbătorită la noi ca o performanță uriașă. Setea de bucurie, după atâția ani de secetă, a fost atât de mare încât șampania de la final a curs în valuri. Citeste mai mult …
Toți ceilalți îți spun ce se întîmplă, eu îți spun și de ce se întîmplă
Recomand
Caută-mă!