Pentru un club ca Real Madrid, unde cuvântul ”răbdare” nu există în dicționar (sau dacă există, e folosit în cu totul alt context), o pauză de 5 ani în câștigarea titlului în Primera Division e aproape o eternitate. Din 2012 încoace, la Cibeles s-au sărbătorit două trofee Champions League, dar niciunul în Primera, ceea ce la Madrid nu poate fi acceptat. Real Madrid e un club universal, cu o piață de desfacere globală și un capital de simpatie mondială, dar teritoriul spaniol e cel care contează cel mai mult. De aici și adevărata obsesie pe care cei de la Real, cu Florentino Perez în frunte, au dezvoltat-o pentru acest titlu. Șansa lui Florentino, al cărui stil de conducere nu-i întotdeauna coerent și în niciun caz nu e comod, s-a numit Zinedine Zidane. Pesemne că a fost cea mai inspirată decizie luată de Perez de la aducerea lui Cristiano Ronaldo încoace. Zidane a știut să creioneze un scenariu perfect pentru ca parcursul de anduranță care este Primera Division să se termine cu bine. Citeste mai mult …
Marți, la Fotbal European, înainte așadar de cele două semifinale, a fost un moment în care s-a vorbit despre Benzema. Ion Crăciunescu și Ilie Dumitrescu discutau oarecum în contradictoriu despre francez, despre rolul lui în cadrul echipei, despre stilul său de a juca, despre ”ostracizarea” impusă lui Morata din pricina lui. Sunt sigur că astfel de discuții există și la alte emisiuni în care jocul campioanei Europei e analizat, sunt convins că și fanii Realului au, la rândul lor, această dezbatere. Ilie Dumitrescu a zis atunci un lucru: ”Benzema nu mai e demult un 9 clasic, un marcator, el a devenit acum și pasator, generator de situații, creator de ocazii”. Un soi de număr 9 spre 10, mi-am permis eu atunci să-l completez. Ceea ce a făcut Benzema miercuri seară, la acea fază care a decis practic calificarea, e cea mai bună completare a respectivului dialog. A fost o operă de artă, pe care sincer am fi așteptat-o de la un Neymar sau Ronaldinho, nu neapărat de la Benzema, o semnătură pe care francezul și-a pus-o cu cerneală ce nu se va șterge peste această campanie. Indiferent dacă ea se va termina ori nu cu succes. Citeste mai mult …
Vă propun să începem altfel acest text. Mai ales că e greu de analizat o calificare anunțată încă din prima manșă și e complicat să tragi concluzii în condițiile în care tot ce era important s-a scris după meciul tur. Vă propun așadar pentru început o declarație: ”În acest moment, există cluburi în Europa care, din punct de vedere economic, sunt imposibil de ajuns. Plecând de la această realitate, a vedea o echipă din Italia ajungând în în următorii ani într-o finală de Champions League mi se pare foarte, foarte, foarte greu”. Probabil că puțini își mai amintesc cine a fost cel care a spus aceste cuvinte, în decembrie 2013 și cred că multora nici nu le trece prin cap cine ar putea fi autorul. Reamintesc, suntem în decembrie 2013. Ei bine, cel care a gândit astfel, la acea dată era antrenor la Juventus. Da, da, este chiar Antonio Conte, care avea să și trădeze ”Bătrâna Doamnă” câteva luni mai târziu, motivația acelui divorț având la bază tocmai aceste idei. Citeste mai mult …
Legenda spune că după finala pierdută la Lisabona, Diego Simeone a intrat în vestiarul alor săi, inundat de lacrimi și cucerit de frustrare, și le-a promis că nu va pleca de la Atletico până când nu va răzbuna acea soartă potrivnică, acel ghinion care a făcut ca Atleti să ia gol la ultima fază care conta înaintea festivității de premiere. Am pomenit de această promisiune de multe ori pe acest blog atunci când a venit vorba de Cholo ori atunci când au apărut duelurile directe între cele două grupări madrilene. Nu știu cât e de adevărată legenda, știu că se spune că-n orice legendă un sâmbure de adevăr tot există. Dar mai știu, iar ceea ce s-a întâmplat marți seară îmi confirmă, că un coșmar nu încetează să te maltrateze atunci când ești prea mult cu gândul la el. Când devine o obsesie. E o vorbă care spune că atunci când fugi obsesiv după un lucru, bani, glorie, răzbunare, fuge și acel lucru de tine. Marți seară, răzbunarea a fugit de Simeone cu viteza lui Cristiano Ronaldo. Citeste mai mult …
Din două direcții diferite poate fi analizat acest Clasico de duminică seară. Mai întâi din punct de vedere al privitorului obișnuit, al spectatorului ori al telespectatorului, care-și dorea show grandios, goluri, emoție, polemici. Iar acest Clasico ne-a oferit din plin aceste lucruri. Dar poate fi privit și din punct de vedere al specialistului, care se uită dincolo de reușite personale și vede erorile colective, care nu privește doar purtătorul de balon, ci urmărește terenul în profunzime și analizează din acest punct de vedere partida. Citeste mai mult …
Pentru meciuri precum cel de marți seară s-a inventat această competiție. Champions League s-a născut să ofere spectacole grandioase, opere de artă și polemici. Și e făcută doar pentru cei puternici, pentru cei capabili să reziste presiunii și s-o ia de la capăt atunci când situația o cere. Champions League s-a născut pentru acele echipe care-și pot permite asta, care au jucători cu care s-o facă. Și nu-s multe, de aceea pătrunderea în semifinalele Ligii Campionilor e un premiu uriaș. Careul de ași al acestei competiții e, an după an, un cerc extrem de select, locurile sunt limitate, iar o calificare aici consumă toate resursele posibile. Nu oricine e capabil de asta, dar de foarte multe ori chiar și cei capabili rămân pe dinafară fiindcă nu e loc pentru toată lumea. Citeste mai mult …
Toți ceilalți îți spun ce se întîmplă, eu îți spun și de ce se întîmplă
Recomand
Caută-mă!