E cel mai important meci al anului. E meciul pe care nimeni nu ar vrea să-l piardă. E meciul la finalul căruia vom afla cine e cea mai puternică echipă a Europei. E meciul meciurilor. E finala Champions League.
E o finală în limba germană. Prima în istoria competiției. A venit și rîndul nemților după ce spaniolii, italienii și englezii au avut acest privilegiu. E un premiu pentru felul în care Germania a înțeles să ajute fotbalul și un premiu pentru felul în care germanii au înțeles să folosească acest ajutor. Bayerm Munchen și Borussia Dortmund își dispută la Londra supremația continentală.
Faptul că avem un meci între două echipe din Germania invită la optimism în legătură cu calitatea partidei. Bundesliga oferă mereu spectacole de calitate, meciurile sînt deschise, ofensive, lipsite oarecum de rigorile tactice ale Italiei, de exemplu, dar și Spaniei sau Angliei.
Există, în introducerea de mai sus, o propoziție. Meciul pe care nimeni nu vrea să-l piardă. De aici e posibil să plece totul. O finală e altceva decît un meci obișnuit de campionat. Iar o finală de Liga Campionilor, cu atît mai mult. Cînd trofeul e la doi pași, gîndirea e alta, dar și stresul e altul. Dintre toți cei care vor apărea pe gazonul de pe ”Wembley”, doar Javi Martinez, campion mondial și european cu Spania, a trăit senzația cîștigării unui trofeu de elită. Pentru toți ceilalți, miza e foarte mare, iar în astfel de situații, principala grijă nu mai e să inventezi acțiuni, pase ori driblinguri, ci sa evită orice fel de eroare. Într-o astfel de partidă, o eroare poate fi fatală.
Vorbind despre calitatea jocului, marele regret al tuturor este absența a doi fotbaliști sclipitori, Mario Gotze și Tony Kross. Ar fi dat o notă aparte partidei, asta e sigur, căci calitatea lor e colosală. La Bayern, absența lui Kroos nu-i chiar atît de dramatică. Thomas Muller a arătat că-l poate suplini, chiar dacă nu posedă sclipirile lui Kroos în materie de ultimă pasă, plus că relocarea lui Muller în zonă centrală deschide loc în primul ”11” lui Robben. După ce a comis-o în finala de anul trecut, motivația lui Robben e foarte mare, iar eu înclin să cred că va fi omul meciului.
E limpede că Bayern va guverna jocul. În sensul că va avea posesia și, posibil, înițiativa. Fără Gotze, Borussia ar avea probleme în acest sens. Am vorbit mai sus de Robben. Mare atenție și la Ribery! Îl veți vedea de multe ori deplasîndu-se spre centru, oarecum de-a latul terenului, mărind densitatea la mijlocul terenului. Asocierile sale acolo cu Muller, cu Schweinsteiger și chiar cu Robben pot fi mortale. Rolul lui Alaba e foarte important în acest sens, căci el trebuie să acopere plecările lui Ribery. În banda cealaltă e mult mai simplu, căci Lahm e mult mai bun și mult mai experimentat.
Borussia însă are capacitatea de a răspunde acestor atacuri. Ba eu cred că-i și convine situația. Pe parcursul acestui an, băieții lui Klopp au arătat că se simt mult mai bine în postura de outsideri decît în cea de favoriți. Ați văzut cu Malaga și-n returul cu Real, ultimul sfert de oră de pe ”Bernabeu”.
Multe lucruri se învîrt în jurul lui Gundogan. E foarte bun, dar are probleme în momentul în care un adversar cu calitate primește mingea în spatele lui, între spatele său și linia de apărare, mai bine zis. De aceea e bine pentru Dortmund că lipsește Kross. Deși toată lumea merge pe ideea că locul lui Gotze va fi luat de Grosskreutz, eu nu aș fi deloc surprins să-l văd pe Gundogan acolo și pe Kehl în postura de închizător, alături de Bender. Chiar cred că ar fi o soluție mult mai bună pentru Borussia. Va cîștiga în echilibru la mijlocul terenului, iar Reus ar fi și el în avantaj. Cu Real, la Madrid, s-a văzut că Reus nu poate interpreta rolul lui Gotze, el e mult mai bun în poziția sa, în bandă. Ar mai fi și varianta Sahin, o întoarcere la origini cum ar veni, însă văd această soluție ca o mare mare surpriză pregătită de Klopp.
Cîteva puncte de vedere din jurul partidei. Pentru Borussia e cel mai important meci al ultimei decade. Echipa a ajuns în vîrf, mai sus nu are unde să ajungă, dimpotrivă, e inevitabilă descreșterea, căci vor pleca unii jucători, iar reconstrucția nu e atît de ușoară ca și construcția. Pentru Bayern, în schimb, e a treia finală în ultimii 5 ani. Dar în vară va veni Guardiola, iar intențiile de creștere în continuare, sau de menținere, după caz, sînt clare.
Și aș mai vrea să mă refer la Gotze. Multă lume crede că, vorba românului, ”s-a dat lovit”. Eu cred că sîntem prizonierii unei mentalități ce nu ne aduce beneficii. Gotze nu-i român, în primul rînd. Pentru el să meargă la Bayern din postura celui care, să zicem, i-ar fi bătut în finala Ligii ar fi fost ideală. Gotze are 20 de ani și pătrunde într-un vestiar cu nume mult mai consacrate, mai grele să zicem. Un vestiar fotbalistic e o lume tare ciudată, ierarhiile se stabilesc în funcție de caracter, dar mai ales de performanțe. Un Gotze campion ar fi mult mai bine văzut, primit și respectat, decît un Gotze care n-a avut curajul să se lupte. Astfel de servicii pot fi valabile în fotbalul nostru, nu în fotbalul mare.
E un meci pe care-l așteaptă toată lumea. Un duel al marilor valori, un duel al echipelor pentru care fotbalul e o stare de spirit. Va fi o dublă manșă ce va face să vibreze planeta, o dublă manșă în care vom vedea o goană nebună după minge, un război pentru adjudecarea obiectului muncii celor 22 de oameni din teren și a celor cîțiva de pe banca tehnică. Vorbim despre două echipe cu filozofie asemănătoare, vorbim despre două echipe ce nu se ascund în spatele strategiilor, în spatele meschinului proverb ”scopul scuză mijloacele”, ci sînt în slujba fotbalului adevărat, al fotbalului de atac, de posesie, de construcție, al fotbalului generos
Pentru Barcelona e a 6-a semifinală consecutivă. Probabil însă că e prima dată în acești 6 ani cînd echipa catalană nu pleacă din postura de favorită. Cel puțin dacă e să ne luăm după impresia lăsată în aceste luni, după ceea ce se întîmplă în cele două campionate și după situația din cele două loturi. Eu cred însă că adevărul e altul. BAYERN JOACĂ MAI BINE, DAR BARCELONA E ECHIPA MAI BUNĂ. E un paradox, poate, dar dacă priviți cu calm și obiectivitate disputa, nu aliniat la una sau cealaltă dintre tabere, veți constata că așa e. Barcelona e o echipă croită pentru astfel de meciuri, pentru astfel de dueluri transcedentale. În cele 5 semifinale de pînă acum a pierdut de două ori în fața unor echipe cu un altfel de stil de fotbal, Inter și Chelsea, și o dată în fața unui Manchester United care și-a modificat repertoriul obișnuit. Ceea ce Bayern nu cred că va face. Mai ales acum, cînd traversează o perioadă de grație.
E greu de crezut că Bayern va schimba ceva din formula sa de start. Deși, poate, ar fi indicat. Pe faza de apărare, Bayern nu-i atît de tare cum vede lumea, superficial privind problema. Avantajul bavarezilor în campionat e că-și demolează adversarii atacîndu-i pînă la sufocare. Ceea ce în fața Barcelonei e un obiectiv mult mai greu de atins, căci și Barcelona e cam același gen de echipă, care macină prin posesie.
Fundașii centrali ai Bayernului, ca va fi Van Buyten, că va fi Boateng, par veriga slabă a echipei. În plus, în fața lor nu stă un zid defensiv adevărat. Javi Martinez și Schweinsteiger, deși par a fi cam ca Xabi Alonso și Khedira la Real, într-un 4-2-3-1, nu se poziționează precum cei doi madrileni. Ei seamănă mult mai mult cu Xavi și Iniesta, dar fără să aibă un Busquets în spatele lor ori între ei. Acesta ar fi Luis Gustavo, dar e greu de crezut că Heynckes va opta pentru un triunghi la mijloc. Ar fi totuși un semn de slăbiciune, ceea ce în războiul psihologic ce se anticipează, ar da un avantaj Barcelonei. Heynckes e pe undeva în situația lui Mourinho din său an la Madrid, atunci cînd era pus fix în fața acestei dileme: să joace împotriva Barcelonei cu 3 mijlocași centrali, sănătos, dar inestetic și frustrant pentru fani, sau să meargă pe formula consacrată.
Marea forță a bavarezilor vine din benzi. În special în stînga, unde Alaba și Ribery se asociază perfect și crează un efect de uragan. Și în special pentru că acolo, la Barcelona, joacă Dani Alves, ale cărui carențe pe faza defensivă sînt arhicunoscute. Dar și ale cărui realizări pe faza ofensivă sînt formidabile. Aici va fi una din bătăliile meciului, și de aceea cred că Barcelona va începe cu Alexis Sanchez, pentru a-l plasa în zona lui Alaba și a împiedica urcările acestuia. Nici banda cealaltă nu se lasă mai prejos, căci Lahm și Robben sînt, la rîndul lor, explozivi. Pedro și Jordi Alba ar trebui să li se opună. Aici, pe această parte, Barcelona are totuși un ușor avantaj, căci Jordi Alba se apără mai bine decît Alves, plus că e și teritoriul de acțiune al lui Iniesta, pe o zonă în care Robben coboară totuși destul de puțin.
Ar mai fi și problema celui de-al doilea fundaș central al Barcelonei. Mulți îl dau pe Bartra. Alții îl văd acolo pe Busquets, care a jucat alături de Pique la ”naționala” Spaniei. Problema e că Busquets e fundamental la Barcelona în linia de mijloc, ceea ce la Spania nu se întîmplă, iar Alex Song nu posedă calitățile catalanului. Pe Song e foarte posibil să-l vedem spre final, alături de Busquets, înlocuind unul dintre atacanți, dacă situația e favorabilă. Eu unul cred că, dacă nu era suspemdat, ar fi jucat tot Adriano, care are avantajul vitezei și a tehnicii bune, în fața diagonalelor ce se așteaptă de la Ribery și Robben. Nu e Mandzukici și va fi Mario Gomez, ceea ce implică un alt stil de apărare. Mario Gomez e ca un tanc, el trebuie anulat prin anularea baloanelor ce l-ar putea viza.
Marea bătălie va fi pentru posesie. Ambele echipe țintesc undeva la 60 la sută. Va fi interesant de văzut dacă Bayern va izbuti să cîștige acest capitol, va fi și destul de straniu să vedem o Barcelona dominată la acest capitol. Stilul de posesie al celor două e diferit. Barcelona începe construcția de la Busquets, care coboară între fundașii centrali, în vreme ce la Bayern, de foarte multe ori se apelează la fundașii laterali ce deschid unghi de pasare și permit mijlocașilor centrali să avanseze împreună cu ei. Fazele fixe vor fi și ele o miză importantă, căci am văzut cu PSG ce greu îi e Barcelonei să apere acest gen de faze, iar Bayern, cu Van Buyten, Dante, Javi Martinez și Mario Gomez e, poate, mai periculoasă decît parizienii.
La final, ceva despre Messi. Va juca din primul minut, dar se va nota imediat în ce stadiu se află. Cu PSG a condiționat partida. Sprinturile sale din parcela situată în spatele cuplului Schweinsteiger-Javi Martinez și în fața lentului Van Buyten pot fi cheia jocului. Pentru Bayern, misiunea nu e să-l marcheze om la om pe argentinian, căci asta n-o poate face nimeni, ci să încerce să-i blocheze culoarele de pătrundere și opțiunile de primire a baloanelor. Milan a reușit, dar Bayern nu are un mijloc defensiv cu gîndirea și experiența celui milanez.
P.S.
Vreau să mă refer puțin și la transferul lui Mario Gotze la Bayern. E o demonstrație de forță evidentă e bavarezilor, încă o dovadă că Bayern controlează perfect piața germană. E un jucător adus la solicitarea clară a lui Pep Guardiola și spune ceva despre felul în care vede el lucrurile în viitor. Singurul meu semn de întrebare vine de la momentul anunțării înțelegerii. ”Bild” e un ziar foarte puternic și extrem de bine informat, dar la fel de adevărat e că nici o informație de genul ăsta nu iese pe piață fără ca cineva să aibă acest interes. Ori acum nu mi-e foarte clar dacă Bayern are interesul să agite apele în interiorul lotului său. Mai degrabă nu, căci anumiți jucători trebuie că nu se simt prea bine. Robben e unul dintre ei. Cît despre Dortmund, cu siguranță că nici atît acest anunț nu face bine la nivel psohologic. Cineva a avut interesul să agite apele, rămîne să ne lămurim cine.
După 0-2 în tur, tot ce i-a mai rămas lui Juventus de făcut e să apeleze la orgoliu. La orgoliul său de mare echipă a Italiei, dar și a Europei, la orgoliul lui Buffo, care a comis-o rău la Munchen, la orgoliul lui Pirlo, la orgoliul cu doze de nebunie al lui Pogba, la orgoliul specific zonei al lui Vucinici. Și la orgoliul fanilor ce vor umple sigur stadionul convinși că echipa lor va încerca imposibilul. Iar atunci cînd încerci imposibilul, vezi ceea ce a făcut Dortmund, e foarte posibil să-l transformi chiar în asta, în posibil.
Întrebat despre această partidă, proaspătul campion al Germaniei, Jupp Heynckes, a folosit un cuvînt ce definește felul gîndesc nemții. ”A fost DOAR 2-0 în tur”. DOAR. Bayern va tratata cu seriozitate germană acest meci, asta e sigur. L-a pierdut pe Kroos, dar în tur parcă nici nu s-a simțit. Sînt curios dacă vor juca din nou împreună Robben și Ribery, ceea ce ar însemna o forță colosală, sau se va apela la o variantă mai pașnică. Eventual cu 3 mijlocași centrali, căci revine Javi Martinez, ceea ce ar permite din nou o presiune constantă asupra lui Pirlo și ar elibera din sarcinile defensive ale lui Thomas Muller.
Juve are două mari probleme, în afară de cele două foarte mari, mă refer la golurile încasate la Munchen. Lipsesc Vidal și Lichtsteiner, două piese esențiale. Probabil că va intra Pogba. Nu cred că poate lipsi astăzi Vucinici, pe care l-aș pune alături de Matri, deși cred că va fi pînă la urmă titular Quagliarela. Sau, de ce nu?, Conte ar putea încerca surpriza cu o formulă mai ofensivă, ceea ce n-a mai făcut pînă acum, dar niciodată în acest sezon n-a fost pus în postura de întoare un handicap de 2-0 în fața unei echipe pe care toți o văd principala favorită la cîștigarea trofeului.
În avancronica partidei de pe ”Allianz Arena” (spre deosebire de emisiunea Euro-Fotbal, aici am voie să spun cum se numește stadionul) scriam despre examenul pe care actuala și viitoarea campioană a Italiei îl dă împotriva lui Bayern. Așa a fost. Pînă acum, Juve n-a prea avut adversari de acest calibru, în aceste două sezoane de supremație în Serie A, căci nici o echipă din Italia nu deține în acest moment forța pe care o arată viitoarea campioană din Bundesliga.
Primul examen a fost picat. Bayern a fost ca o avalanșă pentru Juve, care a avut noroc că și-a putut păstra respirația pînă la final. Și că a putut lăsa ceva speranțe pentru meciul retur. Speranța moare ultima și, cu toate că pare foarte greu, există și procente de reușită. Iar aici, indiferent că place unora și displace altora, ceea ce a făcut Steaua cu Ajax e un exemplu.
Juve a avut o mare problemă numită Andrea Pirlo. E referința sa în joc, farul care indică drumul celorlalte corăbii din teren. Cu Bayern, Pirlo a fost depășit. Și nu mă refer la faza primului gol, deși o astfel de greșeală din partea unui fotbalist cu o astfel de experiență e mai rar văzută, ci despre întregul context al partidei. Ritmul și presiunea sufocantă impuse de Bayern l-au scufundat pe Pirlo și poate că n-ar fi fost foarte rău dacă Antonio Conte ar fi apelat mai repede la Pogba.
Ar putea fi adăugat aici și Buffon, ale cărui două erori la cele două goluri sînt indiscutabile, dar care s-a mai scos pe durata jocului cu cîteva intervenții ce au limitat proporțiile scorului. Sigur, se pot găsi destui, și se vor găsi, sînt convins, mai ales pe la noi, unde aruncatul mizeriei sub covor e sport național, care vor aduce în discuție golul de 2-0 al nemților și poziția la limită a lui Mandzukici, ori o eventuală sancțiune pentru Ribery. Sînt detalii ce nu pot lipsi din lectura partidei, dar a pune eșecul pe seama lor ar fi o crasă lipsă discernamînt. Pur și simplu Bayern a fost prea bună.
Bayern mi se pare în momentul ăsta principala favorită la cîștigarea Ligii Campionilor. Peste Barcelona, care are probleme și s-a văzut asta la Paris, peste Real Madrid. Bavarezii inspiră teamă și impun respect. Reprezintă o mașină perfect pusă la punct, o tehnologie germană de multe ori impecabilă.
Accidentarea lui Tony Kroos, foarte gravă din păcate pentru el, sezon aproape terminat, ridică unele probleme, dar s-a văzut cu Juve, în nici un caz probleme de nerezolvat. Thomas Muller pe locul lui, Robben și Ribery în benzi. Ba chiar mi se pare o soluție mai bună pentru Heynckes, căci Thomas Muller l-a substituit perfect pe Kroos, ba chiar a făcut mai bine decît el misiunea de a-l tampona pe Pirlo. În plus, puține echipe se pot lăuda cu o asemenea calitate pe extreme. Lahm-Robben și Alaba-Ribery, sună formidabil, să recunoaștem. Dar și cu o asemenea eficacitate în gura porții, unde există o concurență, Mandzukici vs Mario Gomez, generatoare de mari performanțe.
Dacă aș fi Guardiola, aș începe să-mi pun unele întrebări în legătură cu momentul ales pentru a prelua această echipă.
Există o vorbă veche în fotbal care spune că nu e bine să dai toate golurile într-un singur meci, chiar dacă ai posibilitatea, e mai bine să mai lași și pentru alte confruntări. Mai degrabă o superstiție decît o teorie, această idee a avut puține de-a face cu Bayern de-a lungul timpului, iar cine nu crede n-are decît să-l întrebe pe Johan Cruyff cum s-a simțit cînd bavarezii, invitați de onoare la meciul său de retragere, au dat un 8-0 sec Ajax-ului chiar la Amsterdam. Așa că acest 9-2 cu Hamburg, din week-end, devine mai degrabă anecdotă.
Juve vine și ea după o victorie în ”Derby d”Italia”, mult mai puțin generoasă ca scor, dar suficient de concludentă ca prestație. Ambele echipe sînt așadar liniștite în ceea ce privește competiția internă, așa că sînt clar dispuse la orice în această dublă manșă din Champions League.
Aici însă e altceva. Această competiție are darul de a scoate ce e mai bun din fiecare participantă. Care dacă sînt bune oricum, cazul ambelor în această seară, promite un duel de zile mari. Bayern are o mică problemă. Lipsește Javi Martinez, pe lîngă absența deja intrată în cotidian a lui Badstuber. E disponibil din nou Boateng și cred că va fi utilizat din primul minut, alături de Dante, în locul belgianului Van Buyten. Boateng e mai mobil și mai util în fața unui adversar ce nu are, cu excepția, poate, a lui Matri un atacant veritabil de careu.
Și mai departe e destul de simplu. La prima vedere. Fără Javi Martinez, Heynckes îl va trimite de la început pe Luis Gustavo. N-aș zice că e neapărat un handicap, căci Javi Martinez n-a făcut un sezon demn de cei 40 de milioane de euro plătiți pentru el, dar acomodarea cu un alt fotbal, altă țară, alte obiceiuri nu-i întotdeauna facilă. Luis Gustavo e mai agresiv, nu-i la fel de bun pe faza de construcție ca spaniolul, dar un doar un amănunt. Agresivitatea sa trebuie însă bine controlată, căci Luis Gustavo e capabil și de o eliminare, ceea ce ar fi o mare eroare din partea sa.La meciul cu Leverkusem de acum ceva vreme, Heynckes a probat o linie mediană de 3, cu Luis Gustavo, Javi Martinez și Sckhveinsteiger în același timp, dar această așezare e mai probabilă pentru meciul retur, depinzînd evident și de rezultatul de azi. Fără Javi Martinez și fiind meci acasă, e greu de crezut deci că-l vom vedea pe Timoșciuk.
Apoi ar veni temuta linie de 3 a nemților. Riberry în stînga, Kroos în centru, Thomas Muller, aparent în dreapta. De ce aparent? Urmăriți-l pe Muller în joc. Veți vedea cum se deplasează constant spre centru, nu în diagonală ca Ribery, ci spre o poziție mai centrală, mai apropiată de un al doilea vîrf. În același timp, vîrful, Mandzukici sau Gomez, dar cel mai probabil Mandzukici, se lasă spre dreapta, ceea ce face ca misiunea fundașilor centrali adverși să fie foarte dificilă.
Să trecem la Juve! Ceea ce se întîmplă la campioana Italiei în ultimele sezoane e o demonstrație de lucru bine făcut. Și urmează vremuri și mai bune. Deocamdată acest meci cu Bayern e cel mai greu din mandatul lui Conte, e adevăratul examen al unei echipe ce a subordonat Serie A. 
E posibil să asistăm la o schimbare de filozofie la Conte. În primul rînd la așezare. Obișnuita linie de 3 din apărare e foarte posibil să se transforme într-una de 5. Veți spune că e același lucru, dar e foarte important poziția în care vor sta cei doi laterali, probabil Lichtsteiner și Asamoah, cît de departe vor fi ei de fundașii centrali din zona respectivă, Barzagli și Chiellini. În special cei din dreapta, acolo unde erupe vulcanul Ribery, au un rol foarte important, iar faptul că Lichtsteiner a fost menajat cu Inter arată că și Conte înțelege bine acest lucru. Apoi mai e varianta Pogba. În mod normal, mijlocul lui Juve e clar, Vidal-Pirlo-Marchisio, dar mie nu mi s-ar părea deloc straniu să-l vedem pe Marchisio mai în față și pe Pogba alăturîndu-se lui Vidal și Pirlo. Ar dispărea oarecum dependența de Pirlo, căci dacă Bayern își face pressingul obișnuit, Pirlo va fi asfixiat, și ar apărea, prin apariția lui Pogba, ceva mai multă contondență, cu riscurile de rigoare, vezi Franța-Spania și cele două ”galbene” în 100 și ceva de secunde. Marchisio nu va dispărea, căci n-are cum să dispară, Claudio e un element fundamental în această echipă, dar ar putea fi avansat, într-un soi de 5-3-1-1, în spatele vîrfului, ca să poată primi între linii, să dea ultima pasă sau să încerce șutul, fază care nu i-ar fi străină nici lui Pogba.
Juve nu e Hamburg, dar nici Bayern nu e Inter. Meciul va fi deschis, cît poate fi de deschis un astfel de joc în care e implicată o echipă italiană în deplasare, dar posibilitățile ca totul să se decidă încă din tur mi se par destul de puține.
Nu știu vouă, dar mie ideea lui Platini de a ”lungi” faza optimilor în Champions League mi se pare foarte bună. Avem ocazia astfel să vedem două meciuri pe zi, ceea ce e foarte bine. Ideal ar fi fost un meci pe zi, dar asta e ceva mai greu de obținut la calendarul actual. Să ne imaginăm doar cum ar fi arătat optimile în formulă standard, 4 + 4, cît am fi avut de pierdut și cît avem de cîștigat așa, cu 2+2+2+2. Tur și retur.
Arsenal – Bayern e meciul zilei de azi. Mă tot chinui să găsesc un element care să-mi inspire șanse cît de cît egale pentru acest duel. Rețineți, am zis cît de cît egale, nu egale direct. Oricum am da-o, oricum am lua-o, Bayern e favorită. Și încă mare. Nemții au început 2013 în mare forță și n-au nici un gol primit în partidele jucate. Mergînd mai în spate în sezon, pentru Bayern, meciurile în deplasare au fost un adevărat deliciu. În Bundesliga, e adevărat, unde au cedat un singur punct departe de ”Allianz Arena”. În Ligă a fost acel eșec cu Bate Borisov, la Minsk, plus un egal cu Valencia, pe ”Mestalla”. Oups! Iată că am găsit un posibil element favorabil lui Arsenal!
Scot din context meciul cu Bate Borisov. Face parte din categoria excepțiilor, poate chiar a meciurilor suspecte, dacă ar fi să mă iau după unii care suspectează tot mai puțin pe ei înșiși, ca să nu facă atacuri de panică. Îmi amintesc meciul cu Valencia. Bayern a avut posesia, a avut și cifrele meciului în favoarea sa, dar s-a lovit de o o exprimare eroică a Valenciei, în 10 oameni încă din prima repriză, cu contraatacuri extrem de directe și periculoase. Valencia a dat gol în inferioritate numerică, iar Bayern a egalat în ultimele 10 minute.
Arsenal are nevoie de o exprimare eroică. Echipa lui Arsene Wenger, aș îndrăzni să spun că și Wenger însuși, au intersectat ridicolul sau penibilul în acest sezon prin cele două eliminări succesive din Cupa Ligii și Cupă în fața unor adversari de liga a 4-a și liga a doua. Rămași fără posibilitate de trofeu intern anul acesta, cei de la Arsenal au un singur obiectiv palpabil, clasarea pe un loc eligibil în Champions League, și un vis: cîștigarea acestui trofeu. Pare ceva de domeniul miracolului, dar cuvintele miracol și fotbal se mai și întrepătrund, vezi episoadele Chelsea din sezonul trecut.
La Bayern, senzația e că jucătorilor nu le-a căzut prea bine anunțarea, cam devreme, a venirii lui Guardiola. Cel puțin unor jucători. Au fost cam multe declarații de dragoste către Jupp Heynckes în ultima vreme . E un subiect separat, ce merită tratat cu atenție, dar are puțină legătură cu meciul de azi. La care Heynckes are puține dubii, căci absențele lui Boateng și Badstuber nu-i lasă prea mult loc de întors în apărare, iar revenirea lui Javi Martinez îi configurează o pereche cu Schweinsteiger în linia de dublu pivot.
Apropo de Schweinsteiger. Săptămîna trecută, Olaf Thon, fostul internațional german și jucător al lui Bayern, l-a cam atacat, spunînd despre el că venirea lui Guardiola îl cam termină pentru că e un jucător lent. E un moment numai bun pentru ”Schweini” să arate că nu-i chiar așa, mai ales în compania unei echipe care pasează.
În rest, echipa lui Bayern se cam știe. Inclusiv faptul că Robben va fi rezervă. Cel puțin așa crede presa germană. Eu cred că Heynckes nu-i chiar atît de decis, mai ales că la Arsenal pe stînga va fi Vermaelen, iar cuplul de fundași centrali, Mertesacker-Koscielny e tare expus unor jucători de explozie în ambele benzi cum sînt Ribery și Robben.
La această echipă a nemților, extrem de puternică și compactă, eu unul am un singur dubiu: Van Buyten. Belgianul e greoi, pe cît de bun e pe sus, pe atît de greu se mișcă la combinații, ceea ce, la înălțimea lui, poate e și normal. Arsene Wenger pare a miza și el pe un modul 4-2-3-1, din ce în ce mai folosit în ultima vreme în întreg fotbalul, pentru că asigură o densitate optimă pe toate zonele terenului. Însă nu știu cît de bine se pretează Olivier Giroud unui duel particular, și francofon pe deasupra, cu Van Buyten.
Mai degrabă Wenger ar opta pentru Walcott în poziție centrală, cu Cazorla și Podolski în spatele lui și schimbînd mereu rolurile. Ceea ce i-ar da posibilitatea unei linii de mijloc mai sigure, mai compacte, cu Wilshere, Arteta și unul dintre Ramsey ori Abu Diaby. Ar avea ocazia Wenger să întărească puțin și flancurile, în special cel pe care vor acționa Ribbery și Alaba, cei doi formînd o societate excelentă în ultima vreme. Oricum, Jack Wilshere e baza în această echipă, el e spiritul lui Arsenal.
Gibbs e accidentat, Monreal nu poate juca în Ligă, soluția Vermaelen în stînga e cam unica. Dacă am dubii la Van Buyten, ar trebui să le am și la Mertesacker, nu? Cu tot avantajul lui de a cunoaște foarte bine fotbalul german. Apropo de asta, de urmărit jocul lui Podolski. N-a fost cea mai bună perioadă a lui la Bayern, astfel că ar avea un motiv în plus să se ambiționeze.
Mai e de discutat factorul ”Emirates”. Nu știu dacă întîmplător sau nu mutarea pe ”Emirates” a coincis cu scăderea performanțelor, dramatică în ultima vreme. La nivel financiar, cu siguranță există o legătură. Dar e posibil să fie și la nivel afectiv. Pe ”Highburry” parcă atmosfera era cu totul alta, mai britanică, mai apropiată, mai caldă, mai apăsătoare pentru rivali. ”Emirates” e ultramodern, dar pare cam rece.
Toți ceilalți îți spun ce se întîmplă, eu îți spun și de ce se întîmplă
Recomand
Caută-mă!