Demiterea unui antrenor nu mai e demult o noutate în lumea fotbalului modern. Răbdarea nu mai e un cuvânt care să încapă în dicționarul actualizat al acestui sport din ce în ce mai industrializat. Demiterea lui Carlo Ancelotti de la Bayern nu este, așadar, un lucru ieșit din comun. Bayern Munchen face însă parte din categoria selectă a cluburilor mari, unde deciziile nu se iau în pripă și totul e cântărit cum se cuvine. Bayern nu demite un antrenor în luna septembrie doar de dragul aducerii unui șoc la echipă, Bayern nu este Palermo de pe vremea lui Zamparini, Bayern n-a dat niciodată în istoria sa afară un antrenor în luna septembrie. Luna septembrie însemnând startul sezonului. Ultima dată când gruparea bavareză acționase atât de radical se petrecea cu 25 de ani în urmă, iar victima atunci fusese, ca să vedeți încă o dată cum e viața asta, Jupp Heynckes, cel după care suspină acum fanii din Munchen și de pretutindeni ai lui Bayern. Demiterea lui Carlo Ancelotti încetează așadar să mai fie un fapt obișnuit. Citeste mai mult …
Pentru noul proiect al celor de la PSG, vizita lui Bayern era marcată cu roșu în calendarul partidelor acestei toamne. Lăsând la o parte meciul cu Lyon din campionat, ce s-a dovedit finalmente mai dificil decât era de așteptat, această confruntare cu trupa bavareză a lui Ancelotti ar fi trebuit să le ofere parizienilor unele răspunsuri. Și eventual anumite argumente, căci nu cred să fie un secret faptul că în acest sezon marea ambiție a șeicilor qatarezi este să realizeze ceva notabil în Champions League. Iar Bayern, din acest punct de vedere, putea reprezenta un punct de plecare, căci echipa din Munchen este de ani buni în grupul de elită al acestei competiții. La fiecare start, Bayer e privită, alături de Real Madrid și FC Barcelona, drept o potențială câștigătoare, din motive un pic diferite de ale celorlalte două, ce țin mai degrabă de structură decât de individualități. Barcelona și Real Madrid pun pe masa celor care se întreabă de ce sunt mereu considerate printre favorite numele lui Messi și Cristiano ca punct de plecare în orice dezbatere, în timp ce Bayern deschide discuția cu alte repere, mult mai colective. Citeste mai mult …
Întâmplarea a făcut ca în această etapă din Champions League să avem un triplu duel germano-spaniol. Cei trei granzi ai Primerei Division s-au văzut examinați de trei reprezentante de seamă ale Bundesligii, iar rezultatele au fost notabile. Real Madrid a plecat cu un egal de la Dortmund, Barcelona a bătut la Monchengladbach, iar Atletico a învins pe Bayern într-o reeditare a semifinalei din sezonul trecut. Dacă primul duel, cel dintre Borussia și Real, a arătat destul de clar ca gruparea din Dortmund are șansele ei la câștigarea trofeului, iar victoria Barcelonei poate intra în sferele normalului, ceea ce s-a întâmplat pe ”Calderon” scoate din nou la iveală o realitate pe care unii n-o mai credeau posibilă: Atletico este și anul acesta o candidată importantă la cucerirea Champions League. Citeste mai mult …
Atît de mult se vorbește în aceste zile despre Balonul Aur de ai senzația că e cel mai important trofeu la care s-ar gîndi un fotbalist. Dacă ar fi să ne luăm după discuțiile din media sau de pe rețelele de socializare, cîștigarea Campionatului Mondial ori a Champions League nu se compară cu performanța de a obține Balonul de Aur. În esență, FIFA și-a atins scopul. În publicitate se spune că nivelul de discuții e cheia oricărei campanii reușite. Ba chiar există și teoria discuțiilor negative. La cît se comentează despre Balonul de Aur, campania e o mare reușită la nivel mediatic și propagandistic și mă gîndesc că festivitatea de decernare va fi la fel de urmărită ca finala Champions League.
Pentru că de vreo cîțiva ani, Balonul de Aur s-a transformat în ”Balonul Messi vs Cristiano”, m-a gîndit că n-ar fi rău să cunoaștem și alți posesori ai acestui trofeu. De pe vremea cînd el era doar un premiu oferit de France Football și redactorii săi din toată lumea, pe criterii subiective ori nu, pe care nu le comenta însă nimeni. Despre bătălia de anul acesta pentru Balonul de Aur am scris pe acest blog, despre dezbaterea Messi vs Cristiano Ronaldo de asemenea. Așa că, hai să vedem și alte exemple!
Am ales astăzi trei dueluri. Din trei epoci diferite. Ronaldinho vs Zidane, Van Basten vs Rumenigge și Cruyff vs Beckenbauer. O să încerc în zilele următoare să completez acest tablou de onoare al premianților cu alte nume. Sînt filme ceva mai vechi, e de fapt o serie produsă de France Football despre trofeul pe care prestigioasa revistă l-a inventat. Filmele sînt în limba franceză, dar imaginile nu au nevoie de traducere.
BILETE DE INTRARE LA MECIURILE DIN CHAMPIONS LEAGUE GĂSIȚI AICI:
Mai întîi RONALDINHO vs ZIDANE. Despre fiecare dintre ei am postat pe acest blog diverse filme. Despre Zidane, AICI. Iar despre Ronaldinho, AICI. Cei doi au fost de multe ori față în față. În aceeași echipă, niciodată. Ar fi fost, să admitem, genial.
În continuare, VAN BASTEN vs RUMENIGGE. Doi mari atacanți din istoria fotbalului. Van Basten a fost și e prezent pe acest blog, AICI. Rumenigge însă nu. E un prilej să-l descoperiți, sau redescoperiți după caz, pe ”Kalle”, un uriaș golgeter.
Și, în sfîrșit, CRUYFF vs BECKENBAUER. Două legende alte fotbalului, două nume imense. Fiecare creator de legende în felul său, fiecare un reper în felul său. Puțini i-am văzut jucînd pe viu. Dacă aș putea, m-aș întoarce în timp ca să trăiesc pe viu finala Mondialului din 1974, dintre Germania Federală și Olanda. Merită însă efortul de a-i revedea pe ambii.
Toți ceilalți îți spun ce se întîmplă, eu îți spun și de ce se întîmplă
Recomand
Caută-mă!