Există un film celebru, poate că l-ați văzut, ”Being John Malkovich”, dacă nu l-ați văzut există suficiente modalități să-l găsiți și eu zic că merită. Nu vă speriați, nu o să mă apuc să fac aici cronică de film. Titlul mi-a venit în minte în timp ce încercam să găsesc explicații pentru ceea ce se întâmplă la Real Madrid în aceste zile. Fiindcă, aici trebuie să fiți de acord cu mine, explicațiile nu-s chiar așa ușor de găsit. Și stând eu așa pe gânduri, mi-am dat seama că tare mi-ar plăcea să văd un film cu titlul ”Being Florentino Perez”. ”În mintea lui Florentino Perez”, cam așa s-ar traduce cred pe piața din România. Din nou trebuie să fiți de acord cu mine, multora ne-ar plăcea să intrăm în mintea lui Florentino Perez. Sigur, multora ne-ar plăcea să fim Florentino Perez (minus anii pe care-i are, firește), dar asta mă tem că nu e posibil. Dar să aflu ce gândește acum tare mi-ar plăcea. Și mai mult mi-ar plăcea să știu cum vede el ieșirea dintr-o criză pe care ziariștii spanioli o numesc fără precedent în acest secol 21, dar cel mai tare și mai tare aș vrea să știu ce-a fost în mintea lui astă-vară. Citeste mai mult …
”Au jucat ca niciodată, au pierdut ca-ntotdeauna”. E un titlu dat de Marca acum mai mulți ani, la un turneu final, de European sau Mondial. Era perioada în care Spania pornea mereu ca una dintre favorite și întotdeauna pleca acasă foarte devreme. Că a fost dat în 2002, în 2004 sau în 2006 nu contează, ideea e alta. Anume că titlul acesta ar putea foarte bine caracteriza prestația celor de la Bayern Munchen în această dublă manșă cu Real Madrid. Citeste mai mult …
Legenda spune că după finala pierdută la Lisabona, Diego Simeone a intrat în vestiarul alor săi, inundat de lacrimi și cucerit de frustrare, și le-a promis că nu va pleca de la Atletico până când nu va răzbuna acea soartă potrivnică, acel ghinion care a făcut ca Atleti să ia gol la ultima fază care conta înaintea festivității de premiere. Am pomenit de această promisiune de multe ori pe acest blog atunci când a venit vorba de Cholo ori atunci când au apărut duelurile directe între cele două grupări madrilene. Nu știu cât e de adevărată legenda, știu că se spune că-n orice legendă un sâmbure de adevăr tot există. Dar mai știu, iar ceea ce s-a întâmplat marți seară îmi confirmă, că un coșmar nu încetează să te maltrateze atunci când ești prea mult cu gândul la el. Când devine o obsesie. E o vorbă care spune că atunci când fugi obsesiv după un lucru, bani, glorie, răzbunare, fuge și acel lucru de tine. Marți seară, răzbunarea a fugit de Simeone cu viteza lui Cristiano Ronaldo. Citeste mai mult …
După șocul de la Paris din ziua anterioară, atât Napoli cât mai ales Arsenal credeau cu și mai multă ardoare în șansa lor. Victoria parizienilor în fața Barcelonei echivala oarecum cu exemplul că uriașii fotbalului pot fi dărâmați de pe soclul lor, că surprizele există și că orice e posibil. Ați sesizat poate că am folosit mai sus cuvântul ”oarecum”. Și asta pentru că, da, victoria PSG-ului echivala oarecum cu un exemplu, dar un amendament important trebuie imediat scos în evidență. PSG a crezut, dar a și avut cu ce. În vreme ce Arsenal și Napoli, nu prea. Citeste mai mult …
Pentru orice echipă din lumea asta, un 2-0 în prima manșă a unei competiții eliminatorii, pe terenul rivalului, este un avantaj ce, în general, oferă procentaje de calificare aproape de maxim. E greu să întorci un 0-2 pe terenul tău, indiferent cum te numești. Acestea erau datele de plecare pentru Real Madrid înaintea confruntării cu Roma de pe ”Bernabeu”. Situația prin care trece însă clubul madrilen a făcut ca avantajul să fie trecut oarecum în plan secund și altele să fie considerentele de luat în seamă. Citeste mai mult …
Caută-mă!