După eșecul din campionat în fața Inter-ului, viitorul lui Pirlo ca antrenor părea zugrăvit mai mult în negru decât în alb. La fel și posibilitățile ”Bătrânei Doamne” de a se implica într-o luptă pentru un ”scudetto” devenit mai degrabă o afacere a orașului Milano. Că fotbalul e schimbător, o știm cu toții foarte bine, așa că n-ar trebui să ne mirăm prea tare astăzi când zărim Juventus-ul pe podium, tropăind periculos în spatele celor două rivale milaneze. Citeste mai mult …
Cred că suntem cu toții de acord, atunci când vine vorba de fotbal cea mai mare așteptare pe care o avem de la acest 2021 este să readucă publicul în tribune. Să refacă esența și spiritul acestui sport, născut în primul rând pentru cei care veneau în jurul terenurilor și-abia apoi pentru cei din fața televizoarelor. Citeste mai mult …
Pentru cei care deja au făcut ochi mari, crezând că nu văd bine, sau pentru cei cărora deja le circulă indignarea prin cerebel, fac precizarea că expresia din titlu i-a aparținut lui Zinedine Zidane. Care așa a găsit de cuviință să caracterizeze prestația jucătorilor săi în derby-ul cu Atletico. Limba spaniolă nu are bogăția celei române atunci când vine vorba de noțiuni suburbane, iar această aparent înjurătură merge la ei și-n context pozitiv. Un fel de ”uau”, spus în cuvinte inferioare. Citeste mai mult …
Fotbalul britanic, cu aerul său de imperiu, are multe derbyuri. Vorbim de un teritoriu care știe să-și conserve tradițiile și să le transmită din generație în generație. Are multe derbyuri deci, iar capitala, Londra, deține și recordul în acest sens cu multele sale dueluri, unele pasionale, altele de-a dreptul violente. ”Clasicul” Angliei este însă United – Liverpool, o confruntare care-și extrage acest sentiment de maximă rivalitate atât din considerente fotbalistice, căci mai întâi Liverpool și apoi Manchester United au fost dinastiile ce au guvernat fotbalul în Regat, dar și pe considerente economice, acel canal pe care orașul Manchester l-a construit în perioada ”Revoluției Industriale”, astfel încât să aibă ieșire la mare și să nu mai depindă de Liverpool. Un canal ce-a inflamat mândria unora și invidia celorlalți și care stă azi la baza unui antagonism ce poate fi greu de înțeles, căci United și Liverpool nu și-au împărțit doar epocile de dominație, ci și tragediile. Citeste mai mult …
Acum 10 ani, pentru aproape 100 de milioane, Real Madrid îl aducea la Madrid pe Cristiano Ronaldo. Umplea ”Santiago Bernabeu” la o simplă prezentare și combina entuziasmul cu optimismul în rândul unui public ce tocmai fusese obligat să digere triplul succes al Barcelonei lui Guardiola, cu aperitiv acel 6-2 de pe terenul madrilenilor. Chiar și-așa, la vremea respectivă se vorbea că-s foarte mulți bani, se foloseau cuvinte precum ”exagerat”, chiar ”ridicol”. Florentino Perez a avut și el o vagă durere de inimă atunci când a semnat cecul ce urma să plece spre ”Old Trafford”, iar jena asta s-a prelungit mulți ani în relația particulară pe care avut-o cu Cristiano. Nu era transferul lui, palma cu Sir Alex Ferguson fusese bătută de fostul președinte, Ramon Calderon (cel care se umplea de ridicol la București la un prânz cu Gigi Becali, când s-a mânjt pe mâini cu gemul de la papanași pentru a arăta presei, ce înghițea pe-atunci pe nerăsuflate orice trasnaie a finanțatorului din Pipera, cum au devenit ei doi frați de sânge). Florentino a acționat” cu mintea omului de afaceri, căci dacă n-ar fi dat cele 94 de milioane era nevoit să plătească vreo 30 de milioane daune. ”Decât 30 de milioane la United și jucătorul tot acolo, mai bine 94 și jucătorul la noi, vedem ulterior cum îl rentabilizăm”, a gândit el, iar viața a demonstrat că a avut dreptate. Citeste mai mult …
Se vor găsi unii care să spună că aceste două zile de Champions League au afectat oarecum afișul partidelor următoare. Și nu mă refer aici la simpatizanții lui Real Madrid, ai PSG-ului ori ai Romei, ci la oamenii care se așteaptă să primească începând cu faza ”sferurilor” doar potențiale finale. Dueluri în care să se amestece istoria, renumele, valoarea loturilor, dueluri cu afiș atractiv, dueluri care să rupă audiențele. Nu e lipsit de temei regretul acestora, doar că eu cred că în aceste două zile spiritul Champions League e cel care a ieșit câștigător. Nu există reclamă mai bună pentru o competiție decât surprizele, finalurile care te lasă cu gura căscată, deznodământul atât de neașteptat încât deschide larg ușa comentariilor. În aceste două zile, Champions League a demonstrat că e competiția în care orice detaliu contează, că orice eroare se plătește, că e competiția celor bine pregătiți, dar, mai ales, că aspectul mental poate fi decisiv. Gestionarea emoțiilor în această fază eliminatorie poate compensa lipsa unor jucători sau diferențele de valoare. Cu sânge rece și minte limpede se poate câștiga în fața unui adversar de câteva ori mai valoros. Citeste mai mult …
Toți ceilalți îți spun ce se întîmplă, eu îți spun și de ce se întîmplă
Recomand
Caută-mă!