Între duelul Barcelonei fără Messi cu Inter, primul examen mai serios al lui Ernesto Valverde pe banca grupării catalane, și întoarcerea lui Carlo Ancelotti la Paris, ca adversar al PSG-ului, cel mai mult a ieșit în evidență în miercurea de Champions League eșecul drastic al lui Atletico Madrid la Dortmund. Nu neapărat eșecul, căci Atleti a mai pierdut și va mai pierde meciuri, ci dimensiunile sale. De când Simeone e antrenor, niciodată Atletico n-a mai încasat o asemenea bătaie, cele 4 goluri diferență fiind un record negativ cu care Cholo nu s-a mai întâlnit până acum. Și asta tocmai într-un sezon în care, se spune, tehnicianul argentinian are la dispoziție cel mai bun lot din toți acești aproape 7 ani de când și-a început aventura la Madrid. Citeste mai mult …
Am avut în ultimii ani o teorie, pe care am tot expus-o și explicat-o la vremea respectivă cum că, în vechiul său format, Champions League începea abia din faza partidelor eliminatorii, până atunci fiind vorba de Liga Campionilor. Din acest sezon lucrurile s-au mai schimbat, iar intervenția UEFA a făcut ca și din faza grupelor să avem, în mare parte, Champions League-ul pe care și l-au dorit șefii forului de la Nyon, la sugestia granzilor europeni, evident. Din păcate noi nu intrăm în planurile lor, ale granzilor mă refer, astfel că ne va fi din ce în ce mai greu să pătrundem la acest festin fotbalistic, cu bucate alese, bucătari cu stele Michelin și restaurante galonate. Partea proastă e că noi nu mai pătrundem nici în Europa League, altădată accesibilă, și tare mă tem că spre asta ne îndreptăm. E însă altă discuție, pentru azi, dacă tot s-a întors Champions League pe programele Digisport, îmi doresc să vorbim despre această competiție splendidă, pe care am așteptat-o și privit-o cu jind în timp ce era în altă parte. Nu știu alții cum sunt, dar mie atunci când se aude imnul Champions League, această adaptare contemporană a lui ”Zadok The Priest”, de Handel, mi se face mai mereu pielea de găină. Citeste mai mult …
Ne aflăm pe ultima turnantă a unui foarte lung sezon 2017-2018, vorbind la nivelul echipelor de club, nu la cel al ”naționalelor”. Mai avem un singur act, un ultim sprint și se va trage linie. Finala Champions League de la Kiev e acest ultim act, dar până să ajungem la confruntarea dintre Real Madrid și Liverpool n-avem cum să nu observăm mișcările ce se fac în rândul antrenorilor. Parcă niciodată până acum n-a fost atâta grabă, parcă niciodată până acum lucrurile nu s-au mișcat atât de vioi. Mai ales că suntem înaintea Mondialului, un aspect de luat în seamă, căci s-ar putea lăsa cu demiteri ori demisii. Cinci cluburi importante ale peisajului continental și-au desemnat deja băncile tehnice pentru sezonul viitor, într-un moment în care încă ne aflăm în exercițiul anual, căci în fotbal anul se încheie, de regulă, pe 30 iunie. Citeste mai mult …
Demiterea unui antrenor nu mai e demult o noutate în lumea fotbalului modern. Răbdarea nu mai e un cuvânt care să încapă în dicționarul actualizat al acestui sport din ce în ce mai industrializat. Demiterea lui Carlo Ancelotti de la Bayern nu este, așadar, un lucru ieșit din comun. Bayern Munchen face însă parte din categoria selectă a cluburilor mari, unde deciziile nu se iau în pripă și totul e cântărit cum se cuvine. Bayern nu demite un antrenor în luna septembrie doar de dragul aducerii unui șoc la echipă, Bayern nu este Palermo de pe vremea lui Zamparini, Bayern n-a dat niciodată în istoria sa afară un antrenor în luna septembrie. Luna septembrie însemnând startul sezonului. Ultima dată când gruparea bavareză acționase atât de radical se petrecea cu 25 de ani în urmă, iar victima atunci fusese, ca să vedeți încă o dată cum e viața asta, Jupp Heynckes, cel după care suspină acum fanii din Munchen și de pretutindeni ai lui Bayern. Demiterea lui Carlo Ancelotti încetează așadar să mai fie un fapt obișnuit. Citeste mai mult …
Pentru Real Madrid, locul doi n-a fost niciodată un premiu. Nu stă în ADN-ul acestui club să fie mulțumit cu poziția secundă, să fie vicecampion, să vadă cum alții primesc coronița premianților. Iar în Champions League cu atât mai mult. An după an, la fiecare start al acestei competiții atât de legată afectiv de clubul ”blanco” obiectivul lunii decembrie e terminarea grupei pe locul 1. E un soi de obligație naturală, un fel de pact existent în vestiar. De data asta situația e un pic diferită. Locul 1 n-a fost obținut, dar posibila amărăciune e îndulcită de realitatea imediată a competiției. Căci în acest sezon, pentru Real Madrid cel puțin, perspectivele unei trageri la sorți favorabile pornind din urna a doua sunt vizibile, spre deosebire de situația în care ar fi terminat pe primul loc. Egalul cu Borussia Dortmund este așadar unul dulce-acrișor, dar despre avantaje ori dezavantaje vom putea vorbi abia în martie. Citeste mai mult …
A fost un sfârșit de săptămână plin de evenimente fotbalistice, cu multe meciuri bune, rezultate surprinzătoare, schimbări de lider. O să încerc să mă refer la câteva dintre reperele week-end-ului, cu atenție sporită, evident, asupra duelului de sâmbătă seară de pe ”Calderon”. Și nu doar pentru că a fost ultimul derby madrilen pe acest stadion, ci mai ales pentru că o reeditare a finalei Champions League reprezintă, indiscutabil, capul de afiș. În plus, rezultatul final, victoria clară a campioanei Europei, merită ceva mai multe comentarii. Citeste mai mult …
Toți ceilalți îți spun ce se întîmplă, eu îți spun și de ce se întîmplă
Recomand
Caută-mă!