Din fericire pentru fotbal, din fericire pentru noi, acel proiect hrăpăreț numit Superliga Europei a fost, deocamdată, tras pe linie moartă. Zic deocamdată căci eu unul nu-s convins că în câțiva ani el nu va deveni o realitate. Însă o Superligă a giganților, a greilor, a unui grup restrâns de ”David”, nu ne-ar permite să asistăm la victorii epice precum cea a lui Villarreal de miercuri seară, dintr-un ultim act al Europa League ce va rămâne în istorie pentru ceea ce s-a petrecut la loviturile de departajare, dar și pentru că l-a transformat pe Unai Emery într-un legendar campion la finale. Citeste mai mult …
Titlul acestui text putea foarte bine să fie inversat. ”Finala lui Hazard, finalul lui Sarri”. Nu se schimba mare lucru. Căci, într-adevăr, a fost finala lui Hazard, dar și ultima partidă în tricoul lui Chelsea, a fost finala lui Sarri, dar și (probabil) sfârșitul aventurii sale pe tărâm londonez. E însă un pic nedrept titlul, căci ar fi trebuit să-i cuprindă și pe Giroud, Pedro, Azpilicueta, oameni cu importanță mare în cucerirea trofeului. Sarri și Hazard sunt însă capetele de afiș ale unui meci disputat în condiții bizare, urmare a unei idei cel puțin discutabile a celor de la UEFA, de a duce tocmai la Baku o finală europeană. Văzând cum merg lucrurile, știind că la Baku vor fi și patru partide la Euro 2020, probabil în același decor înghețat, mai degrabă de meci amical, căci miile de kilometri până în Azerbaidjan vor rămâne, la fel cum vor rămâne și dificultățile de a-i străbate fără să faci un credit la bancă, văzând toate acestea deci e de presupus că-n câțiva ani vom avea un astfel de meci și la Astana, căci și Kazahstan merită, nu-i așa? Citeste mai mult …
Se vor găsi unii care să spună că aceste două zile de Champions League au afectat oarecum afișul partidelor următoare. Și nu mă refer aici la simpatizanții lui Real Madrid, ai PSG-ului ori ai Romei, ci la oamenii care se așteaptă să primească începând cu faza ”sferurilor” doar potențiale finale. Dueluri în care să se amestece istoria, renumele, valoarea loturilor, dueluri cu afiș atractiv, dueluri care să rupă audiențele. Nu e lipsit de temei regretul acestora, doar că eu cred că în aceste două zile spiritul Champions League e cel care a ieșit câștigător. Nu există reclamă mai bună pentru o competiție decât surprizele, finalurile care te lasă cu gura căscată, deznodământul atât de neașteptat încât deschide larg ușa comentariilor. În aceste două zile, Champions League a demonstrat că e competiția în care orice detaliu contează, că orice eroare se plătește, că e competiția celor bine pregătiți, dar, mai ales, că aspectul mental poate fi decisiv. Gestionarea emoțiilor în această fază eliminatorie poate compensa lipsa unor jucători sau diferențele de valoare. Cu sânge rece și minte limpede se poate câștiga în fața unui adversar de câteva ori mai valoros. Citeste mai mult …
Ne aflăm pe ultima turnantă a unui foarte lung sezon 2017-2018, vorbind la nivelul echipelor de club, nu la cel al ”naționalelor”. Mai avem un singur act, un ultim sprint și se va trage linie. Finala Champions League de la Kiev e acest ultim act, dar până să ajungem la confruntarea dintre Real Madrid și Liverpool n-avem cum să nu observăm mișcările ce se fac în rândul antrenorilor. Parcă niciodată până acum n-a fost atâta grabă, parcă niciodată până acum lucrurile nu s-au mișcat atât de vioi. Mai ales că suntem înaintea Mondialului, un aspect de luat în seamă, căci s-ar putea lăsa cu demiteri ori demisii. Cinci cluburi importante ale peisajului continental și-au desemnat deja băncile tehnice pentru sezonul viitor, într-un moment în care încă ne aflăm în exercițiul anual, căci în fotbal anul se încheie, de regulă, pe 30 iunie. Citeste mai mult …
Caută-mă!