Au pornit la drum și campionatele Spaniei și Italiei, astfel că avem din acest moment week-end-urile ocupate cu tot ceea ce ne interesează. Au fost ceva surprize în etapele inaugurale din Serie A și Primera, unele chiar mari, vezi eșecul lui Juve, dar în general e mai bine să eviți să tragi anumite concluzii, să faci catalogări pripite și să te aventurezi în pronosticuri. Primul meci e întotdeauna complicat și nu trebuie să reprezinte un reper fix, e o perioadă de rodaj încă, multe lucruri se află în plin proces de așezare. Se pot face, evident, unele discuții, se pot scoate în evidență unele idei, măcar pentru a rămîne scrise și pentru a le compara cu cele din finalul sezonului.
Citeste mai mult …
E din nou ”Derby Day” în Premier League și, să recunoaștem, tare ne-am fi dorit ca diferența de puncte în Manchester United și Manchester City să fie mai mică, măcar la jumătate, astfel că meciul lor direct să aibă și o altă implicare decît cea emoțională. Cum s-a întîmplat, de exemplu, în tur.
Nu însă cazul să ne plîngem. United-City nu-i totuși un derby oarecare. E rivalitate prea mare între cele două grupări, astfel că ecartul în favoarea lui United nu ar trebui să influențeze prea mult calitatea partidei. Pentru fanii lui City, care astăzi vor lua drumul vestului orașului către ”Old Trafford”, va fi încă un prilej de a-și ironiza rivalii pe seama poziției, suficient de departe de centru, mai degrabă în afara orașului decît în oraș, pe care e construit ”Teatrul Viselor” și să le reamintească amănuntul că în Manchester suporterii lui City sînt în majoritate. Nu vor fi bine primiți, cu siguranță, căci fanii lui United încă n-au uitat de umilința din sezonul trecut, acel 1-6 de șoc și groază.
Răzbunare, acesta pare a fi motto-ul derbyului de azi, ce va bifa cel de-al 165-lea episod. Ambele tabere au motivele lor. Cei de la United pentru ceea ce vorbeam mai sus, cei de la City pentu acel eșec din tur, venit dintr-o lovitură liberă a lui Van Persie, în minutele de prelungire, dar după ce campioana en-titre reușise să revină fantastic de la 0-2. Orice ar da cei de la City azi pentru o victorie, care să le zgîrie orgoliul de viitori campioni ai celor de la United.
Situația celor doi antrenori e diferită. Sir Alex Ferguson n-are griji în ceea ce privește viitorul. S-a bucurat cred că a avut week-end liber și a putut să meargă la ”Grand National”, la cealaltă mare pasiune a vieții sale, caii. Dar sigur ar vrea revanșa după acea umilință de anul trecut, pe care spune că a uitat-o, dar pe care sigur n-a uitat-o, căci n-a fost un eșec ca orice alt eșec, a fost într-adevăr o umilință. A fost întrebat săptîmîna trecută dacă a revăzut vreodată acel meci și a răspuns sec și ușor enervat: ”Nu. N-am tendința să mă autoflagelez”. Un răspuns ce denotă clar că rana aceea nu s-a închis. Cît despre Mancini, șansele sale de a rămîne și în sezonul viitor la City trec prin meciul de azi, căci un rezultat bun pe ”Old Trafford” ar mai readuce din stima pe care a avut-o de la suporterii săi, dar pe care a cam pierdut-o de-a lungul acestui sezon.
Atît Sir Alex cît și Mancini și-au recuperat din efectiv, astfel că vor putea utiliza formule aproape standard. Rooney și-a revenit așa că probabil va fi în teren din primul minut, alături de Van Persie, al cărui rol în filmul cîștigării titlului de către cei de la United poate primi deja un Oscar. Va reveni probabil și Rafael, dar nu-i exclus ca Valencia să fie și el în teren, pe zona lui David Silva, cel mai creativ și periculos om al lui City. E posibil să joace Kagawa înaintea lui Welbeck, iar dublul pivot ăn mod normal aparține lui Carrick și Cleverley.
Dincolo, e de văzut cine va sta alături de Toure Yaya, care tocmai și-a prelungit contractul pe încă 4 ani, Barry sau Javi Garcia. Cred că nu va juca Nasri, cu o prestație slabuță în meciul din tur, și Mancini va merge pe mîna lui Milner, care se asociază bine cu Zabaleta pe partea dreaptă, la fel cum e foarte posibil să joace Dzeko de la început, în locul lui Tevez.
Un aspect interesant. Presa engleză scria săptămîna trecută despre intenția celor de la Manchester United de a angaja pentru sezonul viitor un specialist în probleme acustice, pentru a mări nivelul decibelilor din tribună. Totul la solicitarea fanilor, cărora li se pare că zgomotul pe care-l fac ei nu e suficient. E și ăsta un detaliu care explică modul în care se face treabă la Manchester United.
Pentru final, vă ofer o avancronică în stil britanic a acestei partide, în care veți avea ocazia să revedeți ce s-a întîmplat în acel 1-6 din sezonul trecut:
Dar nu am cum să nu vă ofer și, probabil, cel mai frumos gol marcat în ultimii ani în derbyul orașului Manchester.
P.S.
Coincidența face ca tot azi să avem un alt derby, cel dintre Roma și Lazio. Din păcate și aici vorbim despre un meci cu implicații mai degrabă emoționale decît la nivel sportiv. Roma și Lazio au cam ieșit din prim-planul luptelor din fotbalul italian. Un lucru e cert, aici atmosfera va fi excepțională. Și nu-mi rămîne decît să sper să putem vedea și un duel cu kiză între cele două echipe. Cum ar suna o finală a Cupei Italiei între Roma și Lazio pe ”Olimpico”?
Luni seară, la Fotbal European, am avut un soi de discuție-dezbatere cu Ilie Dumitrescu. Era emisiunea dedicată campionatului Angliei și ne întrebam, privind clasamentul din Premier League și constatînd, cu ceva dezamăgire trebuie să recunosc, că în proporție de 90 la sută titlul merge spre Manchester United, ne întrebam așadar dacă e Manchester United atît de bună încît să aibă un asemenea avans sau urmăritoarele sale sînt slabe?
Să lămuresc mai întîi problema dezamăgirii, care simt că poate stîrni suspicioni. Cînd am spus ”cu dezamăgire” nu m-am referit la acel sentiment de suporter, ci am vorbit prin prisma televiziunii care transmite un campionat și ar dori să aibă suspansul prezent pînă la final. Cam cum a fost în sezonul trecut. Ceea ce în Anglia nu prea mai există.
Înapoi la întrebarea din primul paragraf. E Manchester United foarte puternică sau vina e la adversare? Posibil ca adevărul să fie la mijloc. Manchester United e puternică, e limpede, dar mie nu mi se pare că diferențele dintre United și City sau Chelsea e atît de mare. Chiar aș merge mai departe și as spune că între cele 3 e o sensibilă egalitate la nivelul lotului.
Să mă explic. De fapt, am făcut-o și-n emisiunea de luni. Mi se pare că Manchester United are un singur compartiment unde e net superioară celor două contracandidate: atacul. Perechea Rooney-Van Persie nu are rival în celelalte două echipe, iar rezervele, să le zicem așa deși noțiunea de rezervă în fotbalul de azi e din ce în ce mai abstractă unde se tinde spre un lot cu 18 potențiali titulari, rezervele așadar sînt și ele de maximă calitate. Welbeck și Chicharito sînt doi jucători pe care te poți baza în orice moment. Chelsea și City nu oferă în această zonă oameni care să se ridice la nivelul celor de mai sus. Torres, la Chelsea, parcă nu mai iese din zodia neputinței, iar Demba Ba încă nu e pe deplin integrat, în vreme ce la City, Aguero parcă nu mi e la fel de efectiv ca anul trecut, Dzeko și Tevez sînt și ei în declin vizibil, ba a mai și fost pierdut Balotelli.
În schimb, la alte compartimente, Manchester United nu e chiar de speriat în comparație cu rivalele. Ba aș spune chiar că dimpotrivă. La portar e sub ambele, chiar dacă De Gea are o perioadă bune. Aș spune că și la linia de apărare, unde doar Evra se mai salvează. Rio Ferdinand și Vidici au îmbătrînit vizibil, iar Evans și Phil Jones nu au oferit prea multă siguranță, lucru vizibil dacă privim numărul de goluri încasat de United în acest sezon. Lescott-Kompany și Terry sau Cahill-David Luiz parcă sună mai bine. La mijloc, pe faza defensivă, United nu stă rău, dar nu are un Toure Yaya, de exemplu, iar între Carrick, Obi Mikel, Barry sau Ramires se poate face oricînd o discuție cu argumente pro sau contra. La partea de creație însă United e net defavorizată orice discuție am face. Aici Chelsea e net superioară, căci nu cred să existe în Anglia o echipă care să ofere o tripletă atît de explozivă și fantezistă precum Oscar-Mata-Hazard. La City există Silva-Nasri-Aguero, dar la United e destul de dificil de descoperit omul de ultimă pasă.
Unde într-adevăr United cîștigă toate bătăliile posibile e la nivelul băncii tehnice. Sir Alex Ferguson a adus acea stabilitate care la City n-a existat, iar la Chelsea nici atît. Mancini nu mai are aceeași relație cu unii jucători, am mai scris-o, se spune că nici nu vorbește cu Lescott și cu alții, în vreme ce situația lui Benitez e suficient de delicată. Aici cred că s-a făcut diferența, căci atmosfera are un rol extrem de important în obținerea marilor performanțe.
Sigur că e doar o părere. Altcineva poate să aibă o alta. Mie mi se pare că Manchester United de azi, de exemplu, e sub Manchester United din 2008, cînd a cîștigat Liga Campionilor. Voi ce părere aveți?
Au trecut deja 24 de ore de la anunțul oficial făcut de Bayern Munchen, care confirmă contractul pe 3 sezoane cu Pep Guardiola, dar subiectul rămîne intens dezbătut în presă ori pe rețelele de socializare. Am încercat pe acest blog, imediat după ce știrea a devenit publică, să găsesc cîteva explicații. După ce, cu numai o zi înainte, ofeream cîteva din ideile lui Pep, spuse încă de pe vremea cînd era jucător activ, în 2002, despre cum vede el fotbalul. Idei pe care le-am regăsit mai apoi în jocul Barcelonei și pe care, probabil, le vom regăsi în jocul lui Bayern.
Sînt destui care critică alegerea lui Guardiola. O semnalează ca pe o cale comodă de a reveni în fotbal. Dintre variantele pe care se zice că le-a avut la dispoziție (se zice, astfel că nu trebuie să fim siguri de ele), City, Chelsea, Milan, Inter, PSG ori ”naționala” Braziliei (care, se zice din nou, i-a fost oferită în toamnă) a ales Bayern. Un loc unde se găsesc numai avantaje și puține inconveniente. Există pe undeva și opinia că nu s-a dus în Anglia ca să nu se dea cu ochii, din nou, cu Jose Mourinho, dar și destule ironii care vizează orașul Munchen, ales în detrimentul Londrei.
Fiecare cu părerea lui. Eu unul regret doar că nu vom putea vedea un duel Pep-Jose în campionatul Angliei. Și-i înțeleg alegerea lui Pep. Orașul e foarte frumos, cine a fost la Munchen știe asta. Împrejurimile sale, mai ales în drumul spre Garmisch, oferă un loc ideal, idilic poate, pentru traiul unei familii cu copii, cum e cea a lui Pep. Aerul e curat, locurile sînt curate, disciplina și rigurozitatea nemțească fac ca totul să fie perfect, oamenii nu sînt exaltați și au un respect aproape bisericos față de noțiunea de viață privată. Sigur, Londra cea cosmopolită are atracțiile ei, dar Guardiola nu s-a dus să facă turism, ci să muncească. Iar la nemți noțiunea de muncă e cel mai bine pusă la punct.
Bundesliga e în creștere, economia e sănătoasă, stadioanele sînt mereu pline și asigură o ambianță propice. E un campionat spectaculos, cumva pe stilul lui Pep, care poate modela pe Bayern după ideile sale, în fața unor adversari ce nu se vor betona în zona propriului careu, cum făceau în 80 la sută din cazuri adversarii Barcelonei. Echipa e oricum foarte puternică, are un stil de joc semănat de Van Gaal și bine îngrijit de Heynckes, stil cu care Guardiola poate obține ceea ce nemții își doresc cel mai tare: supremația europeană.
În plus, aminteam și în postul precedent de asta, Guardiola are spatele asigurat de oameni care știu ce-i ăla fotbal. Beckenbauer, Rummenigge, Hoeness, plus Mattias Sammer, cel mai nou ”recrut” în zona conducerii, sînt monumente în lumea fotbalului. La Barcelona, cel puțin în ultima vreme, a fost mai mereu singur în războaiele cu Real Madrid, ceea ce l-a îndepărtat puțin de zona antrenoratului și l-a dus spre cea a polemicilor, a înțepăturilor de la conferințele de presă, ceea ce nu prea reprezenta elementul său.
Cum se va adapta Bayern la stilul lui Guardiola?
Ei bine, asta e o întrebare bună. Mai ales cum se va adapta Uli Hoeness, ale cărui implicări în zona pregătirii echipei sînt discutate în Germania? Va avea Pep puteri depline în alegerea transferurilor? La Barcelona era știută idiosincrazia pe care o avea față de fotbaliștii propuși de alții. La fel de cunoscută era și răceala cu care privea excesele de personalitate ale jucătorilor, din vestiar sau din teren, bineînțeles cu excepția numită Messi. Robben și Ribery ar trebui să fie din ce în ce mai buni prieteni dacă vor o coabitare liniștită cu noul antrenor, pentru care noțiunea de vestiar e sfîntă. În vestiar, Pep nu vrea vedete cu figuri, vezi îndepărtarea din primele zile ale sale la Barcelon a lui Ronaldinho și a lui Deco, apoi îndepărtarea lui Samuel Eto’o și Ibrahimovici, chiar și a lui Maxwell și Toure Yaya, ultimele două survenite după ieșirile prea puternic mediatizate ale impresarilor celor doi, Mino Raiola și Dmitri Selcuk.
Mai sînt multe necunoscute. Mai ales în ceea ce privește zona tactică, zona dispunerii în teren a jucătorilor. Nu cred că se discută felul în care va juca Bayern cu Guardiola, stilul de joc e limpede și, cred, nenegociabil, un tiki-taka în limba germană, un fel de ”tiki-taken”. Vom avea cu siguranță timp să vorbim și să analizăm cînd va începe noul sezon din Bundesliga. August nu e chiar atît de departe.
Pînă una alta, Bayern e una dintre favoritele Ligii Campionilor în acest sezon. Ce ați zice de un duel Barcelona-Bayern? Poate chiar o finală pe ”Wembley”? Un fel de trecut și viitor pentru Pep.
Toți ceilalți îți spun ce se întîmplă, eu îți spun și de ce se întîmplă
Recomand
Caută-mă!