Pesemne că una din principalele caracteristici ale creierului uman este capacitatea de a se întoarce în timp. De a-şi aminti. De a răscoli prin sertarele memoriei, spre a redescoperi momente ale vieţii, momente trăite, nu visate, căci visele reprezintă o cu totul altă caracteristică. Amintirile nu ţi le ia nimeni. Nici visele, de acord, dar amintirile sunt ale tale, doar ale tale. Sunt acele imagini care te fac să zîmbeşti, sînt acele imagini care-ţi aduc ochii la graniţa lacrimilor, sînt acele amintiri pe care nimic nu le poate înlocui. Nici măcar visele. Citeste mai mult …
Am tot auzit de-a lungul anilor că fotbalul nu e doar o chestiune de viață și de moarte, e mai mult decât atât. Spusă de o legendă precum Bill Shankly, chiar scoasă oarecum din contextul inițial, ideea poate părea în regulă, în special din punct de vedere motivațional. Până la un punct. Acel punct în care viața și moartea își dau întâlnire, dar nu pe un teren de sport, ci pe parcursul existenței unei persoane. O persoană care, dragă cititorule, poți fi chiar tu. Abia atunci realizezi că oricât de mare e impactul pe care-l are asupra omenirii, fotbalul e doar un sport. Și-așa trebuie să și rămână. Pentru că viața e mult prea importantă și, aici vine deosebirea esențială față de sport, eșecul e ireversibil.
Nu-mi plac despărțirile. Nu-mi place să pedalez pe strada lamentărilor ori a regretelor. Iau totul ca atare, îmi spun că așa fost să fie și că, e credința mea dintotdeauna, totul se-ntâmplă cu un scop. N-o s-o fac nici acum, deși momentul pare propice pentru așa ceva. Să fie ăsta ultimul meu text într-un ziar tipărit, pe ”print” cum se mai zice? Poate că da, poate că nu, nu-mi place nici să jonglez cu certitudini. Citeste mai mult …
Acesta nu este un text de genul celor cu care v-am obișnuit. De fapt, nici măcar nu e un text, e un mesaj. Un mesaj despre viață. Și despre moarte. Citeste mai mult …
S-au întâmplat destule lucruri în week-end-ul pe care tocmai l-am părăsit, dar parcă nimic n-a mai contat în momentul în care vestea morții lui Kobe Briant s-a răspândit peste tot în lume. A dispărut dintre noi un sportiv exemplar, un idol și un perfect catalizator de iluzii, căci el a fost, pesemne, motivul pentru care mulți dintre jucătorii de astăzi, din America și de pretutindeni, s-au apucat de baschet, pesemne motivul pentru care foarte multă lume, în America și pretutindeni, a început să urmărească acest sport. Citeste mai mult …
E una din acele veşti care te lasă fără cuvinte. E una din acele veşti ce-ţi poate strica o dimineață, o zi, o săptămână, o lună. E una din acele veşti care-ţi aminteşte că traseul unui om pe această planetă e marea necunoscută a fiecărei vieţi. E una din acele veşti pe care n-ai vrea s-o descoperi. Niciodată. A murit Ilie Balaci. Marele blond al fotbalului românesc s-a dus într-o lume despre care se spune că e mai bună, părăsind lumea asta a noastră care a uitat să fie bună cu cei care chiar merită. Citeste mai mult …
Caută-mă!